sâmbătă, septembrie 9

MONICA ALI: „DIANA, PRINȚESA INIMILOR. POVESTEA NESPUSĂ”



    

      Anul acesta, pe 31 august, s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a Dianei, prinţesa de Wales. Nu ştiu dacă v-am spus până acum, dacă nu, o fac acum: sunt o fană înrăită a acesteia, fapt pentru care cam adun orice are legătură cu ea. Astfel, începutul lunii m-a găsit, pe lângă nostalgie, alături de romanul Monicăi Ali – „Diana, prinţesa inimilor.Povestea nespusă”.

     Romanul nu a fost exact ce mă aşteptasem să fie, adică o altă biografie a acesteia, scrisă de una dintre persoanele care i-au fost apropiate. Nu, cartea de faţă nu este una de non-ficţiune aşa cum am crezut eu, este pură ficţiune şi încă una foarte bine scrisă, care te surprinde prin forţa cuvântului, prin povestea extrem de sensibilă pe care o aduce în faţa noastră, determinându-te să te analizezi, la rândul tău, pentru a observa dacă viaţa pe care o duci în prezent este ceea ce ţi-ai dorit, până unde ai fi dispus să mergi pentru a duce acea viaţă pe care ţi-o doreşti.



      Monica Ali porneşte de la fapte reale, de la viaţa cunoscută a prinţesei Diana, folosindu-se de tehnica flashback-ului sau de memoria altor personaje pentru a aduce acest fapt în prim plan. Ea arată faptul că, din afară, viaţa şi căsnicia acesteia păreau perfecte, însă ea nu reuşea deloc să se regăsească în această poveste, simţea întotdeauna o singurătate apăsătoare, o stinghereală, ca  şi cum ea nu aparţinea acestei lumi. Un întreg mapamond o adora, paparazii o urmăreau pas cu pas, dornici de senzaţional, iar ea simţea că se pierde pe sine tot mai mult, că este la capătul puterilor şi că nu este ceea ce doreşte să trăiască. Ea spune la un moment dat:

„Soţul meu făcea parte dintr-o familie foarte conservatoare. Totul era aşa de sufocant. Ani la rândul abia dacă am putut respira.”

      Îşi dă seama că, dacă va rămâne în aceeaşi situaţie, va claca la un moment dat. Totul i se părea a fi asemenea acelei colivii aurite din basme, care îţi lasă impresia unei libertăţi practic inexistente:

„Nu a fost o închisoare, dar a scăpa a fost la fel de greu ca a scăpa dintr-o închisoare. În basme, prinţesele erau mereu închise în turnuri. În realitate, nu exista niciun turn şi nici zăvoare. Stăteai în capul unor scări de cristal înalte de aproape doi metri, încălţată în pantofi de sticlă şi n-aveai cum să ajungi jos fără să îţi frângi gâtul.”



      Aceasta este povestea reală de la care porneşte autoarea, apoi, dând dovadă de o fină imaginaţie, brodează pe marginea celor ştiute despre Diana şi ţese o nouă poveste, despre ce ar fi putut să fie dacă acel cumplit accident rutier petrecut în Franţa nu ar fi fost nimic altceva decât o simplă disimulare, un punct de plecare pentru un nou început, pentru o altă viaţă.

     Ajutată de secretarul său personal, Diana capătă o nouă înfăţişare, un nou nume, o nouă şansă pentru a face lucrurile aşa cum şi-a dorit dintotdeauna, pentru a ieşi din tiparele fetei sărace, abandonate de mamă pe când avea doar şase ani şi căsătorită apoi cu un bărbat care iubea pe altcineva. Devine Lydia Snaresbrook, o tânără care refuză să discute foarte tare despre trecutul ei. Însă, orice astfel de acţiune vine cu un preţ, ea trebuind să lase în urmă cei doi băieţi ai săi, care nu ştiu că mama lor încă trăieşte. Însă, în momentele ei cele mai intime, trecutul o bântuie, conducând-o aproape de pragul depresiei, aşa cum i se înâmpla, de fapt şi în fosta ei viaţă:

„Trecutul era un ocean şi, deşi înota spre ţărm, ştia că o putea trage în jos. Trucul era să înoţi înclinat, să nu ataci curenţii frontal, dar nici să nu le cedezi.”

„Erau perioade când o cuprindeau aşa, deodată, un clocot în interiorul ei, ca un curent electric care nu avea unde să se descarce. Enormitatea faptei ei, durerea pierderii copiilor, durerea pe care le-o provocase.”

       Cred că tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult la acest roman, forţa trăirilor interioare ale personajului principal, analiză fină pe care aceasta şi-o face, dorinţa ei de a ieşi la un liman, de a îşi învinge toţi demonii interiori.



Va reuşi ea să se elibereze de un trecut dureros şi mult prea dur? Va putea să ducă o viaţă liniştită şi plină de frumos, aşa cum îşi dorea, sau celebritatea va plana asupra ei asemenea unui blestem întotdeauna? Va descoperi ea cine este cu adevărat, ce anume o face fericită?



      Vă invit să citiţi acest roman pentru a afla răspunsurile la toate aceste întrebări şi pentru a vă imagina, alături de Monica Ali, o altă turnură a vieţii celei supranumite prinţesa inimilor. E minunat să o poţi descoperi asemenea unui om normal, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu plusuri şi minusuri, iar experienţa lecturării acestei cărţi vă determină să vă priviţi propriile vieţi din perspective cu totul noi. O carte minunată, pe care o recomand din tot sufletul.

                                                   
                                                                                                                        

30 de comentarii:

  1. O recenzie foarte sensibilă și emoționantă! Se vede că ți-a atins o coardă a sufletului... Mi-au plăcut mult citatele alese. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! 💚 Este un roman sensibil...

      Ștergere
  2. De multe ori si eu m-am intrebat ce fel de viata ar fi avut Diana daca nu s-ar fi maritat cu printul Charles sau daca nu ar fi murit. Cred ca o astfel de carte , alina putin inimile celor pentru care Diana a insemnat o speranta, un model demn de urmat...Recenzia este foarte frumoasa! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! 💚 Da, este o continuare frumoasă a vieții ei... deși departe de palat și de Anglia...

      Ștergere
  3. Am citit cartea și, într-adevăr, este deosebită. Mi-a plăcut mult! Felicitări pentru frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  4. O carte care mi-a stârnit interesul încă de la apariție. Foarte interesantă recenzia, felicitări.

    RăspundețiȘtergere
  5. O recenzie minunata! Chiar de curând am urmarit un documentar despre ea. A fost o persoana uimitoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! 💚 Da, într-adevăr, a fost o personalitate extraordinară...

      Ștergere
  6. O carte interesantă, ca toate cele apărute în colecția Iubiri și destine. Totuși, din punctul meu de vedere, Diana nu a fost o personalitate chiar așa de fascinantă cum zic unii. O tânără frumoasă și elegantă, o mamă foarte bună, dar, în fond, o femeie nefericită, până la urmă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost singură ca mulți dintre noi, i-a fost mult mai greu să se regăsească fiind mereu într-o permanentă atenție a presei... Mie mi se pare o personalitate extraordinară, mai ales pentru societatea conservatoare a Angliei...

      Ștergere
  7. Și eu sunt o fană înrăită a Prințesei Diana, de fapt poate mai mult de atât. E etalonul meu în multe :) Am citit această carte acum câțiva ani și, per total, mi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu simt așa o atracție față de ea... Mi s-a părut o persoană extrem de puternică, în ciuda căderilor normale pentru orice om...

      Ștergere
  8. O recenzie minunata Oana. Nu am citit cartea, dar m-ai convins ca daca mi s-ar ivi ocazia as face-o cu cea mai mare bucurie😍😍

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi se pare foarte inedita ideea ca Diana ar putea fi in viata, traind ca un om simplu departe de toata nebunia. Suna ca o lectura promitatoare. Multumesc pentru ca ne-ai adus-o in vedere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! 💚 Mi s-a părut o idee inedită, deși eu am crezut că e non-ficțiune...

      Ștergere
  10. Mie imi place in continuare sa descopar lucruri despre viata printesei Diana. A fost un soc cand am aflat ca a murit. Exista multe teorii referitor la ceea ce s-a intamplat in 31 august, dar nimeni nu stie cu adevarat in afara de cei implicati direct si care nu au interes sa afirme public acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anglia, în ciuda multitudinii de culori și nații, e o societate destul de conservatoare, iar ce au de păstrat, rămâne acolo... Mi-ar plăcea ca, la un moment dat, să se rostească adevărul, căci teoriile sunt multe...

      Ștergere
  11. Minunata recenzie, foarte sensibila si frumos scrisa, felicitari Oana! Nu sunt o fana a printesei Diana, desi am admirat-o ca prezenta publica in timpul vietii. Interesant scenariu in aceasta carte...

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu stiu de ce dar eu una nu am fost niciodata curioasa sa aflu mai multe despre Diana. Dar cred ca de curiozitate as citi cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu unde mă duc, îmi iau materiale :) În Londra, fratele meu m-a dus special la unul dintre parcurile dedicate memoriei ei, la fel ca și la grădina Kensington, care îi este dedicată... În ceea ce privește cărțile despre ea, mi-a reamintit câte kg avem voie în avion :)

      Ștergere
  13. Cred ca foarte multe intrebari s-au invartit in mintea nostra de-a lungul timpului, legate de printesa inimilor. Da, mi se pare o carte interesanta!

    RăspundețiȘtergere
  14. Întotdeauna îți citesc cu drag recenziile. Ai un mod minunat de a convinge cititorul. Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Cred ca mi'ar plăcea cartea asta. Ai prezentat-o minunat! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter