joi, septembrie 7

CĂRȚI NUMAI BUNE ÎMPOTRIVA DEPRESIEI ȘI A ANXIETĂȚII



     Depresia este o problemă cu care se confruntă foarte mulți oameni în ziua de astăzi, fiind considerată a fi boala secolului. Se caracterizează prin stări de apatie, de tristețe profundă sau de melancolie, de vid emoțional. Atunci când simțim că totul o ia la vale, că ne împotmolim în propriile trăiri și emoții, putem apela cu încredere la cărți. Este demonstrat deja că lectura provoacă fericirea, fiind o terapie excelentă pentru cei triști sau anxioși.

     Mai jos, am alcătuit o listă cu mai multe cărți pe care le consider numai bune pentru astfel de momente.



      1. „Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert
     Personajul principal, Elizabeth (Liz) are 31 de ani și, în aparență, este o femeie împlinita: are un soț care o iubește, o casă decentă și o slujbă bună. Însă, toate acestea nu îi sunt de ajuns: se simte singură, nefericită, neîmplinită. Sunt extrem de grele nopțile pe care le petrece în baie, pentru a își plânge întreaga neputință, toate anxietățile. Însă, Liz alege să ia atitudine, înțelegând că starea ei nu se va schimba dacă rămâne în același loc. Astfel, ea alege divorțul, deși acesta durează luni bune. Încearcă să își aline toate durerile în brațele altui bărbat, dar înțelege repede că nimeni nu poate să o înțeleagă pe deplin, că nimeni nu poate să o ajute atât timp cât nu te ajuți.
       Astfel, după îndelungi căutări, ea pleacă în niște călătorii inițiatice, în niște drumuri spre propriul sine, spre descoperirea adevăratei Liz, care se ascunsese undeva în cotloanele îndepărtate ale ființei ei. Călătoriile pe care le face, mai întâi în Italia, unde descoperă deliciile culinare și la dolce vita, apoi în India, unde trăiește într-un asharam, redescoperindu-se pe sine și legătura ei cu Dumnezeu, apoi în Bali, unde natura și peisajele mirifice îi redau pofta de viață. La final, devine  o altă Liz, mult mai puternică și mai determinată, care își acordă dreptul la fericire și la viață.

     



      2.  „Adulter” de Paulo Coleho
      Acest roman îți redeschide pofta de viață și te determină să te analizezi, la rândul tău, până în străfundurile ființei tale. Este un roman diferit față de tot ceea ce am citit de la acest autor. Linda are 31 de ani, are o familie împlinită, cu doi copii minunați, un soț extraordinar. Au amândoi cariere de succes și o situație materială pe care mulți și-ar dori-o. Ai spune că are viața perfectă, pe care multe dintre noi ne-o dorim. Însă, se va dovedi a fi exact contrariul. În ciuda faptului că are totul, Linda nu se regăsește, simte că se plafonează, simte că totul este prea monoton, prea banal. Nu face ceea ce ar fi trebuit să facă, ci ceea ce foarte multe persoane cu depresie aleg să facă: nu discută despre problemele ei nici cu soțul, nici cu prietenele, având impresia că aceștia nu ar înțelege-o sau i-ar minimaliza trăirile și suferințele. În momentul în care îl întâlnește pe fostul ei coleg din liceu, căsătorit la rândul său, ajunge să refuleze și să își verse frustrările într-o relație nelegitimă, căutând împlinirea sufletească.
     La acest roman mi-a plăcut foarte tare finalul, pentru că ne demonstrează faptul că puterea se află în noi și că trebuie să ne facem curajul de a vorbi cu cei dragi și apropiați nouă pentru orice problemă pe care o avem. Vom rămâne surprinși de empatia și reacțiile acestora. 



     3. „Diana, prințesa inimilor. Povestea nespusă” de Monica Ali
    Nu am terminat încă de citit acest roman, dar îmi place modul în care este construit și tematica pe care o aduce în discuție. Este o ficțiune despre viața Dianei, prințesa de Wales, pe care autoarea a ales să o trimită tocmai în Kensington, SUA, unde și-a schimbat identitatea, în loc de moartea pe care aceasta a avut-o în anul 1997. 
     Povestea este una extraordinar de sensibilă și avem posibilitatea de a observa cum toate terapiile din lume nu ajută la obținerea liniștii sufletești, iar bogăția nu îți oferă sentimentul că ai pe cineva alături. Diana este veșnic nefericită, cu o mamă alcoolică ce a ales să o părăsească, cu un soț care avea ochi doar pentru o altă femeie, plus regulile de la curtea regală, care o făceau să aibă atacuri de panică și anxietate fără margini, simțindu-se mereu singură, mereu nedorită și inferioară. Ea alege să lupte pentru viața ei, să fugă de tot și de toate, creându-și o nouă identitate și o nouă viață, pe care să o poată trăi așa cum crede de cuviință. Acest fapt are un preț greu: nu poate lua copiii cu ea, știe că familia regală nu i-i va încredința vreodată, însă alege să lupte pentru ea și idealurile sale, pentru normalitate.


     4. „Delicatețe” de David Foenkinos
     Romanul prezintă povestea lui Nathalie și a iubirii ei pentru Francois. Viața ei se desfășoară între două momente: cea fericită, de femeie căsătorită, și cea de văduvă, de după accidentul care a provocat moartea soțului ei.  Tânăra nu se mai regăsește, simte un vid imens, o lipsă de orice fel de dorință de a trăi, de a continua să meargă mai departe. Este apatică, mult timp nu își poate părăsi casa, rămâne doar ea cu gândurile ei triste. Începe declinul sufletesc al lui Nathalie, care pare că nu mai reușește să se recompună, să fie ea însăși, să își găsească un loc pe acest Pământ, să găsească acea determinare și vitalitate care o caracterizau și nici impulsul de a își continua viața și de a fi ea, cea de dinainte. Este ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc în primă fază, după care timpul nu mai are nicio valoare și trece fără ca ea să îl mai observe, căci se adâncește în muncă asiduă, fapt care îi va aduce recunoașterea profesională: devine conducătoarea unui grup mic, de 6-7 membrii, pe care îi conduce cu o extrem de mare responsabilitate.
       Apoi, încet, încet, înțelege că nu poate rămâne într-o stare vegetativă, că este singura care se poate ridica din gaura neagră în care se afla. Traseul pe care îl urmează sufletul lui Nathalie, dorința de a se reîntregi, de a simți din nou, de a fi liniștit ca odinioară este extraordinar de motivațional pentru fiecare dintre noi.


     
     5. „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” de Agnés Martin-Lugand 
     Autoarea acestui roman este psiholog de formație, iar acest lucru se simte pe tot parcursul romanului, prin faptul că îți oferă suficiente motive de a vedea partea plină a paharului chiar și atunci când totul pare negru și nu mai găsești modalitățile de ieșire din starea de apatie totală.
      Diane a pierdut totul într-o zi banală, într-un accident de mașină unde și-ar fi dorit să fi fost și ea, să piară și ea alături de soțul și de fiica sa. Totul în jurul ei pare a se descompune, nimic nu mai există din fost ei viață, iar Diane trebuie să adune piesele lipsă ale puzzle-ului ei sufletesc și să se recompună, să redevină o persoană întreagă, cu vise și speranțe. Ea alege să plece în Irlanda, departe de locurile care îi ofereau cele mai multe amintiri și cele mai multe posibilități ale unui viitor ce ar fi putut să fie și niciodată nu va mai fi. E frumos modul în care prietenii, oamenii dragi îi sunt alături și încearcă să o ajute, chiar și atunci când ea credea că nu are nevoie de ajutor.  


    6. „P.S. Te iubesc” de Cecelia Ahern
    Dacă mă întrebați pe mine, orice carte scrisă de Cecelia Ahern are darul de a ne face să vedem partea plină a paharului, prin mesajele ascunse pe care le întâlnim în toate cărțile ei, fără excepție. Am ales totuși acest roman pentru că ne arată faptul că totul se poate nărui într-o secundă, că viața poate lua o întorsătură neașteptată și total nedorită atunci când te aștepți mai puțin. Holly și Gerry sunt un cuplu perfect, suflete pereche, care nu își imaginează viața unul fără celălalt. Însă, când totul părea a fi pe un făgaș normal, Gerry este diagnosticat cu o tumoare pe creier, netratabilă. Moartea este inevitabilă, iar Holly trebuie să învețe cum anume se trăiește fără el. Modalitățile folosite mi-au plăcut foarte mult, pentru că acela care s-a gândit la toate și care rezolvă problemele chiar și dincolo de mormânt este Gerry, cel care i-a lăsat soției sale instrucțiuni sub forma unor scrisori cu ce anume trebuie să facă. Toate acestea au darul de a o pregăti sufletește pentru a își relua viața și pentru a fi fericită din nou. 


    7. „Copilul-umbră” de P. F. Thomése 
   Aș îndrăzni să ofer acest roman pentru cei cuprinși de depresie în primul rând pentru a privi cu recunoștință către cei pe care încă îi avem alături de noi și, în al doilea rând, pentru cei care au suferit pierderea supremă: aceea a pierderii copilului mult iubit. 
      „Copilul-umbră” nu are un fir narativ propriu-zis, ci cuprinde patruzeci și nouă de eseuri, prin care autorul își strigă durerea supremă, aceea a pierderii copilașului mult dorit. Romanul nu este o carte de memorii propriu-zisă, ci este mai mult un jurnal, prin care scriitorul încearcă să își elibereze mintea, sufletul și trupul de acea durere insuportabilă, de acea senzație de frig și de neputință care l-a cuprins încă din momentul în care nu a putut face nimic pentru copilul său, pentru salvarea acestuia, deși ar fi fost în stare să își dea propria viață pentru aceasta:  „Fiecare cuvânt dă glas unei absențe, fiecare cuvânt anunță o pierdere. A ști ceva înseamnă a ști că e pierdut. Spun ceva, dar nu mai e nimic. Unde există limbă, insuficiența este verificată. Abia când un lucru dispare găsești cuvinte pentru el. Și astfel, fiecare cuvânt devine epilog, fiecare propoziție, un epitaf.” 


     8. „Strada iubirii” de Lisa Kleypas
      Acest roman are darul de a te binedispune și de a te scoate chiar și din cea mai adâncă suferință, prin puterea dragostei care acționează ca o magie și transformă orice refulare provenită din trecut într-o binecuvântare. 
     Lucy Marinn s-a aflat dintotdeauna în umbra surorii mai mici, Alice, care, în urma unei meningite dobândite în copilărie, ajunge să devină protejata familiei. Acest lucru va conduce la  trădarea supremă care va surveni la maturitate: Alice îl fură pe logodnicul surorii ei. Deși suferința este mare, Lucy ajunge să se redescopere prin intermediul prietenelor, dar mai ales a iubirii. 
     Romanul te învaţă să priveşti altfel viaţa, să înţelegi că tot ceea ce e al tău, tot ceea ce trebuie să se întâmple, este pus deoparte pentru tine. De asemenea, el ne arată faptul că până şi cel mai mare rău se poate transforma într-o binecuvântare dacă ai puterea de a privi mai departe de momentul prezent şi de a îţi înfrunta chiar şi cea mai mare temere.

  

    9. „15 lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi fericit” de Luminița Saviuc
     De obicei, nu citesc cărți motivaționale, dar aceasta mi-a atras atenția încă de când am văzut-o prima dată. Ea este inspirată din călătoria cunoașterii de sine a autoare și este organizată într-un mod extraordinar. Ea are o mare forță eliberatoare, arătându-ne că, atunci când ne dorim fericirea, nu trebuie să alergăm după ea, ci trebuie să facem un pas în spate, să ne acordăm timpul necesar pentru a reflecta la propria viață și apoi să renunțăm la tot ceea ce ne provoacă nefericirea.

6 comentarii:

  1. Sa adun aceste carti sub acelasi acoperis, nu m-as fi gandit. Interesanta idee. Chiar se potrivesc recomandarile. O parte le-am citit si eu, nu pe toate. Acolo te cred pe cuvant ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am gândit că sunt atât de multe problemele cu care ne confruntăm în această viață și apoi mi-au venit în minte cărțile care tratează acele subiecte, care ne dau forță pentru problemele noastre...

      Ștergere
  2. Da, e adevarat, depresia e o boala foarte nasoala si cititul ajuta cu conditia sa fie ori carti vesele, ori carti de dezvoltare personala

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ori care să îți arate că nu ești singurul în acea situație...

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter