marți, septembrie 26

CĂRȚI INTERZISE DE-A LUNGUL TIMPULUI




     Ultima săptămâna din luna septembrie este săptămâna cărților interzise, ca o celebrare și susținere a libertății de a citi orice, oricând. Este un eveniment care aduce la un loc librari, editori, autori, cititori, amintindu-le tuturor că este necesar să se sublinieze importanța existenței unui acces liber și deschis la informație. Perioada 24-30 septembrie este considerată a fi săptămâna dedicată tocmai cărților interzise... iar de-a lungul timpului au existat destul de mulți autori interziși sau cărți care nu au primit permisiunea de a fi citite... Cenzura a fost aplicată atât asupra actului scrierii, cât și a publicării cărții. Printre temele prezente în cadrul acestor romane s-au aflat: operele cu o tentă sexuală sau cele cu un anumit conținut violent, operele care aduc în prim-plan anumite idei revoluționare sau teme care, pur și simplu, în anumite zone ale lumii sunt considerate a fi jignitoare sau un atentat la anumite valori ale țării respective.

    Dacă sunteți curioși, mai jos găsiți câteva exemple de astfel de romane care au primit interzicere de-a lungul timpului.





Gustave Flaubert, maestrul realismului francez, a fost un autor deopotrivă aclamat și acuzat. Opera sa cea mai cunoscută - „Doamna Bovary” - a fost extrem de controversată încă din momentul apariției, din cauza poveștii tinerei Emma, care a fost văzută ca o amenințare la adresa institutului căsătoriei și a vieții din provincie, iar viața pe care a dus-o este considerată a fi una care îndeamnă la imoralitate. Romanul a fost interzis pentru o scurtă perioadă în Franța, iar autorul însuși a fost judecat pentru infracțiuni comise împotriva decenței publice. 




Autorul unor romane clasice precum „Amantul doamnei Chatterly”, „Fii și îndrăgostiți” sau „Femei îndrăgostite”, D. H. Lawrence s-a confruntat cu cenzura și cu neînțelegerea operelor sale încă de la momentul publicării primelor sale opere. Operele sale aduc în discuție efectele industrializării și ale modernizării asupra societății de la începutul secolului XX, având o puternică obsesie spre schimbarea relațiilor și sexualitate, subiecte considerate tabu. Autorul folosește un limbaj mult prea intim și, uneori, puternic sexualizat, pentru a aduce în discuție importanța fizicului, a trupului, nevoi imediate, aflate în opoziție cu emoțiile și intelectul, care sunt mult mai abstracte. Din această cauză, operele sale au fost considerate pornografice și obscene, ceea ce a condus la interzicerea acestora în nenumărate țări, printre care și Marea Britanie, unde Lawrence a fost interzis până în anul 1960.



 Opera lui Vladimir Nbokov - „Lolita”, are o lungă istorie în ceea ce privește cenzura și oprirea publicării acesteia. Autorul a dorit s publice această carte întâi în Statele Unite, însă a fost refuzat de nenumărate tipografii. Apoi, el a încercat același lucru în Franța, unde romanul său a fost publicat de către o companie mică (Olympia Press), care era specializată, în principal, în publicarea de opere cu tentă erotică. Poate din această cauză, romanul a primit această reputație imediat după publicare, fapt care a condus la interzicerea acesteia în Marea Britanie și în alte țări, iar cititorii au fost instruiți să scape de cărțile achiziționate, iar celor care au refuzat, copiile acestei cărți le-au fost confiscate. Acum, acest roman este recunoscut ca o capodoperă literară, ca o tragicomedie plină de ironie.




   Deși este autoarea unor cărți extrem de cunoscute și de succes, J. K. Rowling nu a fost imună la cenzură. Conform American Library Association, „Harry Potter” este cea mai interzisă carte din Statele Unite, precum și din Emiratele Unite Arabe, precum și cea mai criticată carte de către guvernul iranian. Principala critică ce i se impută este aceea că promovează ocultismul și vrăjitoria. Autoarea însăși a răspuns la aceste critici, spunând că este mândră de faptul că se află pe lista celor mai interzise cărți, dar, în același timp, i-a atenționat pe părinți cu privire la pericolele ce pot rezulta din îngustarea imaginației copiilor și a orizonturilor lor literare.
  


 Unul dintre cei mai prolifici scriitori ai ultimilor ani, Salman Rushdie, are opera caracterizată printr-un sil unic, ce combină realismul magic cu tehnicile postmoderniste, precum și de o examinare extraordinară asupra interacțiunii dintre Orient și Occident. Opera sa a fost întotdeauna un subiect controversat,  însă, în mod principal, cel de al patrulea roman al său - „Versetele satanice” a fost interzis în 13 țări, printre care India, Sudan și Pakistan, deoarece s-a considerat că aceasta conține referințe pline de blasfemie împotriva Profetului Mohammed. Mai mult decât atât, romanul său a condus la emiterea unui verdict prin care acesta este condamnat la moarte în Iran.



Deși este considerată una dintre capodoperele literaturii universale, romanul „Ulise” de James Joyce a stârnit extrem de multe controverse, mai ales din caua capitolului Nausicaa, în interiorul căruia există referiri directe la un element sexual. Multe cărți au scos acest capitol din carte, iar mulți sar peste acesta atunci când citesc. Instanțele judecătorești au numit acest capitol obscen. Apoi, pornind de la acesta, mulți au considerat că întreg romanul are astfel de scene... Ceea ce este ciudat, este faptul că mulți se pierd încă de la început în detaliile poveștii, care multora li se pare de neînțeles, iar cei mai mulți dintre cei care au cenzurat acest roman nici măcar nu l-au citit în întregime, ci i-au pus o etichetă pe baza capitolului amintit, temându-se că ar mai putea exista astfel de scene în carte. Romanul a fost interzis în Statele Unite și în Marea Britanie pe toată perioada anului 1930, timp în care serviciile postale ale Statelor Unite au ars copiile cărții.




 Deși nu mai constituie niciun fel de surpriză faptul ca romanul lui George Orwell, o adevărată satiră la adresa brutalităților comunismului, a fost interzis în URSS-ul stalinist, trebuie știut faptul că statutul său de carte stalinistă a continuat mult după căderea Zidului Berlinului. „Ferma animalelor” este încă interzisă în Cuba și Coreea de Nord (din cauza acelorași motive pentru care a fost cenzurată în URSS), în Kenya, din cauza criticii aduse la adresa corupției, ba chiar și în Emiratele Arabe Unite, din cauza faptului că aceasta aduce în discuție porcul, element considerat ca fiind contrar valorilor musulmane.



  „De veghe în lanul de secară” de J. D. Sallinger este cunoscută ca fiind cea mai interzisă carte, dar și a doua cea mai studiată carte din școlile americane. Apărătorii ei consideră ca acest roman aduce în discuție frustrările și trăirile aduse de perioada adolescenței, în timp ce acuzatorii săi o consideră a fi elementul ce ajută la răspândirea crimei și a sinuciderii în rândul tinerilor, precum și la răspândirea ideilor comuniste în America. Ceea ce nu au realizat cei care au interzis acest roman este tocmai rebeliunea tipic adolescentină, care îi determină să își dorească și mai tare această carte.



  
 Un roman extrem de iubit de către copii, „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain a fost interzisă de-a lungul timpului, fiind considerată ca instigatoare la stereotipuri, rasism și la folosirea în mod excesiv a cuvântului „negru”, fapt considerat extrem de discriminator și de jignitor.











 Romanul „Chemarea străbunilor” de Jack London a fost interzis în Italia, în anul 1929, în Iugoslavia, tot în anul 1929, iar naziștii au ars această carte în anul 1933, fiind considerată a fi una mult prea radicală.





  

   Romanul „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown a fost aspru criticat de multe societăți ortodoxe și catolice, fiind interzisă în Vatican, India, Liban, Manila și alte țări, fiind considerată o carte care conține material blasfemator.







     Acestea sunt doar câteva romane interzise de-a lungul timpului. Ceea ce ar trebui să învățăm cu toții este să judecăm mai puțin și să le permitem celor din jur să citească acele cărți care le fac plăcere, care vin în completarea trăirilor lor sufletești... 


31 de comentarii:

  1. Frumos articol. Doamna Bibarț și Versetele satanice le-am citit cu ani in urma si sunt frumoase in felul lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc! <3 Eu Versetele satanice le-am citit tocmai pentru că mi-au stârnit curiozitatea prin interzicere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu a trebuit sa le citesc. Erau in programa de bac pentru literatura universala. 🙂

      Ștergere
  3. Pe bune? La o parte dintre ele nu m-as fi gandit ca ar fi putut fi interzise :))
    Foarte interesant articolul! Multumesc pentru informatii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un articol foarte interesant si e bine de tinut minte care titluri au ost interzise. Cred ca fiind interzise lumea si-a dorit si mai mult sa le citeasca.

    RăspundețiȘtergere
  5. E un subiect interesant, am scris şi eu despre asta. Culmea e că vremurile cărților interzise nu a trecut :(.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să caut și articolul dumneavoastră... Da, din păcate... încă există minți înguste...

      Ștergere
  6. Uite ca nici nu stiam atatea lucruri despre ele, doar partial eram informata. Acum am in minte Povestea lui O, stiu ca a fost controversata si a starnit multe nemultumiri datorita statutului pe care il are femeia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am uitat de Povestea lui O, știu că a scandalizat Franța acum 50 de ani...

      Ștergere
  7. Stiam de cele despre care ai scris, iar cartea ,,Povestea lui O" de Pauline Reage a starnit cele mai mai puternice scandaluri literare ale sec. XX
    Autorul acestui text, timp de cativa zeci de ani a ramas necunoscut. Multi critici si scriitori spuneau ca este scrisa de o femeie, altii ca este scrisa de un barbat. Pana la urma s-a descoperit ca autoarea este femeie, sub numele ei adevarat DOMINIQUE AURY, si ca povestea ar fi ai ei, o poveste reala.
    Cartea a fost refuzata de editori, respinsa de librarii, interzisa public, din cauza subiectului indecent si degradant- si totusi obtine in anul 1955, premiul PRIX des DEUX MAGOTS, devenind un bestseller bine vandut tocmai din cauza controverselor create. Unora le-a placut, altora mai putin, unii au acceptat, altii nu, dar majoritatea l-au citit din curiozitate.
    Sigurul care a acceptat sa tipareasca acest text a fost Jean Jaques Pauvert, in varsta de 27 de ani, si tot el a spus ca va intra in istoria literaturii si -va fi cel mai bine vandut bestseller. Si nu s-a inselat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru informații... am uitat de ea... Abia la mult timp a fost și republicată din ceea ce știu eu...

      Ștergere
  8. Super fain articolul! Uitasem ca este saptamana aceasta. Le stiam pe multe, poate in afara de Aventurile lui Finn (ce au avut cu ele?! :P).

    Alte carti de care stiam sunt Sa ucizi o pasare cantatoare, Farenheit 451, Alice in Tara Minunilor, Portretul lui Dorian Gray, Povestea cameristei, pana si Pe aripile vantului (cel putin, din cele citite de mine si din ce-mi amintesc ca am citit despre ele). Si mai sunt cateva din literatura spaniola, dar e altceva :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru informații! Cu Huckelberry Finn au zis că e rasist și are cuvântul cu N, negru :D Știi americanii, cu războiul lor cu negri și albi...

      Ștergere
  9. Eu am citit doar câteva dintre cărțile de mai sus. Interzise sau nu, au fost altceva pentru perioada in care au fost scrise. Daca nu înțelegeau oamenii ceva sau nu erau de acord... interziceau. Ce ușor! :)) Seamănă cumva cu societatea din ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea lui Sallinger și acum este o carte controversată, unele școli americane o au interzisă... La fel și Huckelberry Finn :D Mai erau și Tropicul Cancerului, Războiul Ciocolatei iar a stârnit un scandal monstru, Oameni și șoareci...

      Ștergere
  10. Stiam de unele dintre aceste carti ca au fost interzise, dar ca Harry Potter este cea mai interzisa carte din SUA, nu stiam. Cine a interzis-o, Voldemort? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai multe grupuri religioase au sărit împotriva ei, pentru că îndeamnă la ocultism :D Cred că nenea Voldemort și-a băgat puțin coada pe acolo :D

      Ștergere
  11. Felicitari! Foarte frumos si interesant articol! Nu stiam de unele din aceste carti ca au fost interzise, de exemplu de Harry Potter, Chemarea strabunilor, Aventurile lui Huckleberry...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! <3 Da, pe mine încă mă miră acest lucru :D Ar mai fi Persepolis, cărțile lui Khalid Hosseini, cele ale lui Ahdaf Soueif...

      Ștergere
  12. Un articol cu adevarat interesant. Felicitari, Oana! Ei, se pare ca am citit si eu cateva carti interzise, printre care Harry Potter (se putea sa nu?!) si Codul lui Da Vinci. De HP chiar nu stiam ca este interzisa. In Marea Britanie este predata la scoala?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc din suflet! <3 În UK, HP intră în unele programe de școală.

      Ștergere
  13. De cartile lui mark Twain si Jack London chiar nu stiam ca au fost interzise. Despre celelalte da.
    Foarte interesant articolul tau, Oana. Plin de informatii utile! Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte util si interesant articolul tau , Oana! Am citit si eu cateva din ele. :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte interesant articol! Știam de o parte dintre ele, de altele am aflat abia acum!

    Surprinzător cât de diferite pot fi percepțiile oamenilor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! <3 Într-adevăr, asta arată cât de diferiți pot fi oamenii.

      Ștergere
  16. Ce tare!!! Habar nu aveam că ultimele 3 au fost interzise. Am și eu pe listă Versetele satanice, tocmai pentru că s-a făcut atâta tam tam în jurul ei. Nu știu când voi apuca :D

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter