marți, septembrie 26

CĂRȚI INTERZISE DE-A LUNGUL TIMPULUI




     Ultima săptămâna din luna septembrie este săptămâna cărților interzise, ca o celebrare și susținere a libertății de a citi orice, oricând. Este un eveniment care aduce la un loc librari, editori, autori, cititori, amintindu-le tuturor că este necesar să se sublinieze importanța existenței unui acces liber și deschis la informație. Perioada 24-30 septembrie este considerată a fi săptămâna dedicată tocmai cărților interzise... iar de-a lungul timpului au existat destul de mulți autori interziși sau cărți care nu au primit permisiunea de a fi citite... Cenzura a fost aplicată atât asupra actului scrierii, cât și a publicării cărții. Printre temele prezente în cadrul acestor romane s-au aflat: operele cu o tentă sexuală sau cele cu un anumit conținut violent, operele care aduc în prim-plan anumite idei revoluționare sau teme care, pur și simplu, în anumite zone ale lumii sunt considerate a fi jignitoare sau un atentat la anumite valori ale țării respective.

    Dacă sunteți curioși, mai jos găsiți câteva exemple de astfel de romane care au primit interzicere de-a lungul timpului.





Gustave Flaubert, maestrul realismului francez, a fost un autor deopotrivă aclamat și acuzat. Opera sa cea mai cunoscută - „Doamna Bovary” - a fost extrem de controversată încă din momentul apariției, din cauza poveștii tinerei Emma, care a fost văzută ca o amenințare la adresa institutului căsătoriei și a vieții din provincie, iar viața pe care a dus-o este considerată a fi una care îndeamnă la imoralitate. Romanul a fost interzis pentru o scurtă perioadă în Franța, iar autorul însuși a fost judecat pentru infracțiuni comise împotriva decenței publice. 




Autorul unor romane clasice precum „Amantul doamnei Chatterly”, „Fii și îndrăgostiți” sau „Femei îndrăgostite”, D. H. Lawrence s-a confruntat cu cenzura și cu neînțelegerea operelor sale încă de la momentul publicării primelor sale opere. Operele sale aduc în discuție efectele industrializării și ale modernizării asupra societății de la începutul secolului XX, având o puternică obsesie spre schimbarea relațiilor și sexualitate, subiecte considerate tabu. Autorul folosește un limbaj mult prea intim și, uneori, puternic sexualizat, pentru a aduce în discuție importanța fizicului, a trupului, nevoi imediate, aflate în opoziție cu emoțiile și intelectul, care sunt mult mai abstracte. Din această cauză, operele sale au fost considerate pornografice și obscene, ceea ce a condus la interzicerea acestora în nenumărate țări, printre care și Marea Britanie, unde Lawrence a fost interzis până în anul 1960.



 Opera lui Vladimir Nbokov - „Lolita”, are o lungă istorie în ceea ce privește cenzura și oprirea publicării acesteia. Autorul a dorit s publice această carte întâi în Statele Unite, însă a fost refuzat de nenumărate tipografii. Apoi, el a încercat același lucru în Franța, unde romanul său a fost publicat de către o companie mică (Olympia Press), care era specializată, în principal, în publicarea de opere cu tentă erotică. Poate din această cauză, romanul a primit această reputație imediat după publicare, fapt care a condus la interzicerea acesteia în Marea Britanie și în alte țări, iar cititorii au fost instruiți să scape de cărțile achiziționate, iar celor care au refuzat, copiile acestei cărți le-au fost confiscate. Acum, acest roman este recunoscut ca o capodoperă literară, ca o tragicomedie plină de ironie.




   Deși este autoarea unor cărți extrem de cunoscute și de succes, J. K. Rowling nu a fost imună la cenzură. Conform American Library Association, „Harry Potter” este cea mai interzisă carte din Statele Unite, precum și din Emiratele Unite Arabe, precum și cea mai criticată carte de către guvernul iranian. Principala critică ce i se impută este aceea că promovează ocultismul și vrăjitoria. Autoarea însăși a răspuns la aceste critici, spunând că este mândră de faptul că se află pe lista celor mai interzise cărți, dar, în același timp, i-a atenționat pe părinți cu privire la pericolele ce pot rezulta din îngustarea imaginației copiilor și a orizonturilor lor literare.
  


 Unul dintre cei mai prolifici scriitori ai ultimilor ani, Salman Rushdie, are opera caracterizată printr-un sil unic, ce combină realismul magic cu tehnicile postmoderniste, precum și de o examinare extraordinară asupra interacțiunii dintre Orient și Occident. Opera sa a fost întotdeauna un subiect controversat,  însă, în mod principal, cel de al patrulea roman al său - „Versetele satanice” a fost interzis în 13 țări, printre care India, Sudan și Pakistan, deoarece s-a considerat că aceasta conține referințe pline de blasfemie împotriva Profetului Mohammed. Mai mult decât atât, romanul său a condus la emiterea unui verdict prin care acesta este condamnat la moarte în Iran.



Deși este considerată una dintre capodoperele literaturii universale, romanul „Ulise” de James Joyce a stârnit extrem de multe controverse, mai ales din caua capitolului Nausicaa, în interiorul căruia există referiri directe la un element sexual. Multe cărți au scos acest capitol din carte, iar mulți sar peste acesta atunci când citesc. Instanțele judecătorești au numit acest capitol obscen. Apoi, pornind de la acesta, mulți au considerat că întreg romanul are astfel de scene... Ceea ce este ciudat, este faptul că mulți se pierd încă de la început în detaliile poveștii, care multora li se pare de neînțeles, iar cei mai mulți dintre cei care au cenzurat acest roman nici măcar nu l-au citit în întregime, ci i-au pus o etichetă pe baza capitolului amintit, temându-se că ar mai putea exista astfel de scene în carte. Romanul a fost interzis în Statele Unite și în Marea Britanie pe toată perioada anului 1930, timp în care serviciile postale ale Statelor Unite au ars copiile cărții.




 Deși nu mai constituie niciun fel de surpriză faptul ca romanul lui George Orwell, o adevărată satiră la adresa brutalităților comunismului, a fost interzis în URSS-ul stalinist, trebuie știut faptul că statutul său de carte stalinistă a continuat mult după căderea Zidului Berlinului. „Ferma animalelor” este încă interzisă în Cuba și Coreea de Nord (din cauza acelorași motive pentru care a fost cenzurată în URSS), în Kenya, din cauza criticii aduse la adresa corupției, ba chiar și în Emiratele Arabe Unite, din cauza faptului că aceasta aduce în discuție porcul, element considerat ca fiind contrar valorilor musulmane.



  „De veghe în lanul de secară” de J. D. Sallinger este cunoscută ca fiind cea mai interzisă carte, dar și a doua cea mai studiată carte din școlile americane. Apărătorii ei consideră ca acest roman aduce în discuție frustrările și trăirile aduse de perioada adolescenței, în timp ce acuzatorii săi o consideră a fi elementul ce ajută la răspândirea crimei și a sinuciderii în rândul tinerilor, precum și la răspândirea ideilor comuniste în America. Ceea ce nu au realizat cei care au interzis acest roman este tocmai rebeliunea tipic adolescentină, care îi determină să își dorească și mai tare această carte.



  
 Un roman extrem de iubit de către copii, „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain a fost interzisă de-a lungul timpului, fiind considerată ca instigatoare la stereotipuri, rasism și la folosirea în mod excesiv a cuvântului „negru”, fapt considerat extrem de discriminator și de jignitor.











 Romanul „Chemarea străbunilor” de Jack London a fost interzis în Italia, în anul 1929, în Iugoslavia, tot în anul 1929, iar naziștii au ars această carte în anul 1933, fiind considerată a fi una mult prea radicală.





  

   Romanul „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown a fost aspru criticat de multe societăți ortodoxe și catolice, fiind interzisă în Vatican, India, Liban, Manila și alte țări, fiind considerată o carte care conține material blasfemator.







     Acestea sunt doar câteva romane interzise de-a lungul timpului. Ceea ce ar trebui să învățăm cu toții este să judecăm mai puțin și să le permitem celor din jur să citească acele cărți care le fac plăcere, care vin în completarea trăirilor lor sufletești... 


sâmbătă, septembrie 23

TORBEN KUHLMANN: LINDBERGH. POVESTEA UNUI ȘORICEL ZBURĂTOR





Un pas mic pentru un şoricel, un pas mare pentru aviaţie…

 Cine spune că, acum că am crescut, nu mai putem să ne bucurăm copilul care locuieşte în sufletul fiecăruia dintre noi? Ei bine, nu ar trebui să existe astfel de limite în acest sens, avem întotdeauna nevoie de puţină magie în vieţile noastre, de frumos, de acea fantezie care să ne facă să visăm la cele mai înalte culmi…
    Torben Kuhlmann realizează acest lucru pe deplin prin cartea sa – „Lindbergh. Povestea unui şoricel zburător”. Povestea sa porneşte de la un eveniment real, care ne arată interesul său faţă de aviaţie, invenţii inedite şi ştiinţă. Titlul ne duce imediat cu gândul la cel care a reuşit să realizeze un lucru nemaicunoscut până atunci, care părea extrem de îndepărtat de momentul prezent: Charles Lindbergh, un temerar, un pionier al zborului de lungă durată, reuşind să realizeze primul zbor transatlantic fără escală, zburând de la New York la Paris.
      Asemenea marelui aviator, Lindbergh şoricelul este un ambiţios, o fiinţă minusculă, pe care mulţi nici măcar nu o observă, dar care visează să ajungă pe cele mai înalte culmi. Este de admirat ambiţia sa enormă pentru a îşi îndeplini visul, în ciuda tuturor piedicilor pe care soarta i le scoate în faţă. 

🛩🐁 🛩

        Am tot văzut această cărticică pe la booktuberi şi, nu ştiu, m-a atras extrem de tare. Are o copertă extraordinară (da, ştiu, plăcere vinovată), mi-a plăcut titlul, aşa că, atunci când am văzut-o la un preţ excelent, am zis: „Da, a mea eşti. Trebuie neapărat să te am.”
      Cititul acesteia este o experienţă minunată chiar şi pentru un adult, care are darul de a schimba ceva, cât de mic, acolo în interiorul sufletului omului mare. Nu are cum să fie altfel, pentru că această carte conţine nenumărate lecţii, mult mai uşor de descifrat pentru un matur decât este pentru un copil, care admiră mai tare ilustraţiile extraordinare, realizate tot de către autor, şi aventurile şoricelului Lindbergh, care înfruntă fel de fel de pericole în încercările sale de a duce la bun sfârşit ceea ce îşi propusese. 

🛩🐁 🛩

      Lindbergh este un şoricel atipic, care nu visează doar la ceea ce ştim că le place, de obicei, şoriceilor, precum brânza sau caşcavalul. El are năzuinţe mult mai măreţe, vrea să evolueze şi să cunoască lumea, să părăsească propriul culcuş comod şi să ajungă tocmai în America. Fiind extrem de mic şi având mulţi duşmani uriaşi, precum pisicile şi bufniţele, îi este extrem de greu să plece din locurile natale în modul obişnuit, cu vaporul, fapt pentru care trebuie să fie extrem de inventiv… şi este, acest lucru pot să vi-l garantez.

🛩🐁 🛩

      Această cărticică îţi oferă extrem de multă energie pozitivă, mult optimism şi te face să crezi că totul este posibil, chiar şi cel mai nebunesc vis. Tot ceea ce trebuie să faci este să te urneşti din loc, să mergi în întâmpinarea acestuia şi să lupţi pentru a îl îndeplini, pentru a ajunge la acea exaltare sufletească atât de necesară oricărei fiinţe umane. Îţi insuflă curajul de a fi tu, de a face acele lucruri care îţi aduc bucurie şi linişte sufletească, te determină să vezi că tot ceea ce contează este să fii tu, să nu te laşi intimidat de circumstanţe sau de greutăţi, ci să mergi înainte indifetent de obstacolele pe care le întâmpini.




Recomand cu drag această carte atât piticilor, cât şi adulţilor, mai ales dacă aveţi nevoie de ceva care să vă binedispună.




luni, septembrie 18

LEAPȘA LITERARĂ: FIRST DATE WITH A BOOK



       Întotdeauna îmi plac provocările, iar Eva de la  Rândurile Evei mi-a oferit o provocare extraordinar de frumoasă. Mi-a fost destul de greu să mă opresc doar asupra unui singur titlu, dar am încercat sa nu deviez prea tare de la cerințe... Așadar, să purcedem la drum...

      1.     Întâlnire ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea pasiune pentru tine.
       
        „Fata din tren” de Paula Hawkins nu a fost chiar o carte rea, mi-a plăcut destul de tare, mai ales că nu am ghicit vinovatul până la ultimele pagini. Însă, personajul principal este construit destul de puțin credibil pe alocuri...

   2. Întâlnire ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai fi așteptat.
    


        „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” de Agnés Martin-Lugand - recunosc, am ales acest roman datorită titlului, nu am știut foarte multe lucruri despre povestea pe care o conținea și am avut așteptări destul de mari de la el. În parte, acestea au primit răspuns, dar nu în totalitate, pentru că mi s-a părut că prima jumătate a cărții este extraordinar de bine scrisă, cu un fir narativ foarte bine conturat, cu o poveste emoționantă, pentru ca în cea de a doua parte să se desfășoare oarecum forțat, parcă totul se desfășoară prea repede, prea neuniform, iar răsturnările de situație nu sunt chiar atât de verosimile.

 3. O întâlnire bine-pregătită – mai bună decât te-ai fi așteptat.

     „Ochiul Pisicii” de Andrada-Cosmina Posedaru a fost un roman despre care nu știam mare lucru. Mi-a plăcut foarte tare descrierea existentă pe site, dar nu mă așteptam să îmi placă atât de tare. Ei bine, are o atmosferă extraordinară, misterele se țin lanț, plus că aduce în prim-plan elemente din Egiptul Antic, un loc care m-a fascinat întotdeauna.

    4. Fierbinte, dar proastă – o carte drăguță, dar nu așa de mișto pe interior.



      Mi-a luat ceva timp să aleg o carte aici... Nu știu, eu nu prea duc până la capăt o carte care nu îmi place la interior. Poate „Animale fantastice și unde le poți găsi”, un roman de la care aveam eu extrem de mari așteptări, căci, na, J. K. Rowling... Poate că aveam eu așteptări mult prea mari, dar a rămas doar la stadiul de carte drăguță și atât... Aștept să citesc romanul, fără adaptarea cinematografică... poate, poate, cine știe. 

      5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără să știi nimic despre ea.


       „Ultimul viking” de Oana Arion este un roman despre care nu știam nimic, dar absolut nimic, în momentul în care l-am achiziționat. L-am găsit în mod întâmplător la un chioșc de ziare și mi-a plăcut cum sună... Mai este nevoie să vă spun că acum este un roman de suflet, care m-a introdus în lumea autorilor români contemporani?!

      6. Întâlnire pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede
     

       „Aviatoarea” de Sandra Coroian este un roman micuț ca întindere, dar extrem de profund ca semnificații. Am luat cartea în mâini cu extrem de multe emoții și apoi nu am mai putut să o las din mână până la final.

      7. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book-hangover și aceasta a ruinat cartea pentru tine
         Aici chiar nu am un răspuns, nu prea duc la capăt o carte care nu îmi place. Am prea puțin timp la dispoziție, fapt pentru care las deoparte orice nu este pe placul meu, în speranța că, altădată, va fi mai bine.
  8. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încearcă prea mult


     „Iubitul virtual” de Kate Brian este un roman draguț, se citește ușor, dar cam atât... Este bun, în schimb, atunci când ai nevoie de ceva ușurel...

     9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine
     


      La această cerință, chiar nu a trebuit să stau deloc pe gânduri. „Pe aripile vântului” este cartea cărților pentru mine, este pur și simplu extraordinară. Este citită și răscitita, urmează să primesc și varianta în limba engleză. Este un roman pe care pur și simplu l-am devorat, care m-a purtat printr-o infinitate de trăiri și stări, care m-a făcut să iubesc extrem de multe lucruri și să mă descopăr.


       10. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut/te rușinezi dacă ești văzut în public pentru cine știe ce motiv 


      Da, aici este un subiect delicat :) Știți că eu tot am spus că nu citesc eroscop deloc, că nu este pentru mine și bla, bla, bla... Să nu mai mă credeți când afirm așa ceva... „Pe strada Londra” de Samantha Young a fost un roman atât de fain... dar e mai greu să recunosc acum cât de tare mi-a plăcut, după cât de fermă am fost referitor la acest gen de cărți...

Nu mai știu cine a făcut acest tag și cine nu... De aceea, las lista deschisă. Dacă vă place acest tag, puteți să îl preluați.




 

sâmbătă, septembrie 16

ANDRADA-COSMINA POSEDARU: OCHIUL PISICII



   

„(…) când Ochiul Pisicii va fi, în sfârşit, reunit cu Cartea Morţilor, imortalitatea îl aşteaptă pe cel ce-i va asculta rugăciunile. Noapte nesfârşită îi va învălui pe ignoranţi, iar lumea morţilor va îmbrăţişa pe cei vii. Iar în vârful cadavrelor, un nou rege se va înălţa şi va conduce acest regat al întunericului. Niciun suflet nu va putea opri pământul să-şi accepte soarta.”

Andrada-Cosmina Posedaru




   La început de toamnă, am tot observat în mediul virtual „Ochiul Pisicii”, un roman cu o copertă extraordinară, care atrage imediat privirile, scris de către autoarea Andrada-Cosmina Posedaru. Mi-a plăcut ce am citit despre acesta, părea genul meu de carte, căci iubesc cărţile poliţiste. Nu m-am înşelat, firul narativ al acestui roman fiind conturat cu extrem de mare pricepere, ţinându-ţi toate simţurile treze până la ultima pagină.


🌸🍂🌸

     Prima dată, descrierea locului în care se petrece acţiunea, orăşelul Banff din Canada, m-a făcut să cred că mă întorc spre o scriere cu Sherlock Holmes sau cu Miss Marple. Acest fapt m-a făcut să fiu încă şi mai curioasă. Adăugaţi la aceasta umorul şi ironia, care apar din plin pe tot parcursul romanului, un început de poveste de dragoste şi veţi avea ingredientele necesare pentru o carte numai bună pentru serile răcoroase de toamnă.

🌸🍂🌸



     William Evens este un detectiv particular care a părăsit Anglia natală pentru a se muta, alături de prietenul său James Carter – medic legist, în orăşelul Banff. Aici nu se întâmplă mare lucru, fapt care îi transformă meseria în ceva extrem de plictisitor. Toate acestea până într-o zi când Evelyn Grey ajunge să fie protagonista unui sfârşit cumplit: moare împinsă fiind de pe nişte stânci.
        Acest incident apare descris încă din incipitul romanului, care mi-a adus în minte o multitudine de întrebări: 

De ce anume se întâmplau toate acestea? De ce trebuie această tânără să moară? Cine anume o urmărea? 

      Normal că mi-am dorit să aflu mai multe, să dezleg misterul, fapt pentru care am dat pagină după pagină...


🌸🍂🌸


     În acest moment, îşi face apariţia Sophia Adams, o jurnalistă extrem de bine informată. Ea  ştie că William este cel mai bun din branşa lui, fapt pentru care îl angajează pentru a afla misterul din spatele morţii lui Evelyn.

      Din momentul angajării sale, cei doi devin de nedespărţit, înfruntă vigilenţa poliţiei şi merg pe urmele fetei. Însă, ceea ce părea a fi o anchetă simplă, se complică până într-acolo încât vieţile le sunt puse în pericol. Imediat după găsirea cadavrului fetei dispărute, totul se construieşte în faţa noastră, asemenea pânzei de păianjen. Răsturnările de situaţie se ţin lanţ, tocmai când credeai că ai ghicit ceva din ceea ce se petrece, imediat se mai adaugă o noua piesă la puzzle-ul acţiunii. Apare o piatră preţioasă cu o mare însemnătate istorică, numită simbolic Ochiul Pisicii. Aceasta este un punct de referinţă pentru un clan de mafioţi din Egipt, la fel şi pentru o sectă care crede în obţinerea nemuririi şi a puterii peste întreaga omenire, fiind pregătită să sacrifice atât de multe persoane pe cât este nevoie…



Cum anume se va sfârşi totul? Cine se face vinovat pentru toate relele care au invadat orăşelul? 
Vă invit sa citiţi romanul pentru a afla acest lucru.



 Îi mulţumesc autoarei pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Dacă doriţi să achiziţionaţi acest roman, o puteţi face de aici.






Vizitatorii blogului


website hit counter