duminică, august 20

RODICA OJOG BRAȘOVEANU: O BOMBĂ PENTRU REVELION



     Scriitoarea Rodica Ojog Braşoveanu este, cu siguranţă, maestra stilului poliţist din literatura română. Cărţile sale reuşesc întotdeauna să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut şi să mă ţină cu sufletul la gură până la ultima pagină. Nu a făcut excepţie de la aceasta nici romanul „O bombă pentru Revelion”, primit drept provocare pe grupul Prefaţă de carte şi Porţia de citit (alege o carte cu iniţiala numelui tău). Este un roman extrem de antrenant, care ar putea fi cu succes scenariul unui film, mult mai potrivit, din punctul meu de vedere, în perioada rece, în apropierea Anului Nou, când ai fi mult mai pătruns de spiritul acelei manifestări sociale.
      Prima dată, acest roman a fost publicat în anul 1981, în plină eră comunistă, când a trebuit să poarte un cu totul alt titlu decât cel actual, pentru a scăpa de cenzura acelor timpuri. Denumit iniţial „Ştafeta” (titlu care zic eu nu era chiar atât de rău, surprinde destul de bine acţiunea pusă în scenă), romanul a primit titlul actual, cel la care se gândise iniţial autoarea – „O bombă pentru Revelion”. Titlul şochează chiar şi în prezent, pentru că nu este o metaforă, ci vorbeşte despre o bombă reală, ceea ce mă duce mai mult cu gândul la un film american.

🎉👒🎉

     Acţiunea are acea atmosferă sărbătorească, purtându-ne prin diverse case, la mesele festive ale unor bucureşteni din diverse clase sociale. Romanul are efervescenţa specifică Revelionului, numai că totul se desfăşoară mult mai alert, iar artificiile sunt înlocuite de aşteptarea exploziei bombei, pe care cei din miliţie (poliţia din alte timpuri) tot încearcă să o găsească, mergând din aproape în aproape într-o cursă nebunească de oprire a unei tragedii. Tocmai aceste căutări transformă romanul într-unul poliţist şi întreţin misterul, pentru că, altfel, aflăm încă de la început cine este făptaşul şi care sunt motivele din spatele planului său abominabil.
      Încă din primele pagini, autoarea ne anunţă că se va întâmpla ceva groaznic, în ciuda atmosferei sărbătoreşti existente în fiecare casă din Bucureştii de imediat după cutremurul din 1977. Ea ne anunţă acest lucru prin Corina Manea, care, înainte de primirea invitaţilor de Anul Nou, este sunată de amantul ei, Andrei Gogan, care îi cere să se vadă în mod necesar, fără a îi lăsa dreptul la replică. Ea ştie că s-a întâmplat ceva grav, altfel, el nu ar fi petrecut cu ea această sărbătoare, având o nevastă extrem de posesivă şi de geloasă, care voia să ştie întotdeauna unde se află soţul ei. Iubitul ei pare a se fi schimbat la 180 de grade, nu mai este acel tip galant de altădată, ci are un plan nebunesc, pe care Corina îl refuză în primă fază: prins asupra faptului (era responsabil cu administrarea unui magazin cu produse de lux, pe care îl delapidase de-a lungul timpului) de către unul dintre angajaţi şi ameninvat cu un control judiciar, care ar fi scos totul la lumină şi ar fi condus la ruinarea lui, Andrei doreşte să arunce în aer magazinul, singura soluţie pe care o întrevede pentru a scăpa de închisoare. Nu poate face aceasta singur, pentru că ar fi prea bătător la ochi, dar îşi construieşte un adevărat alibi şi o trimite pe amanta sa să plaseze în magazin un casetofon cu o bombă în interior, programtată să explodeze cândva, pe când magazinul era gol. Acesta este planul, dar, cum niciodată planurile nu ies chiar aşa cum ne dorim, casetofonul este luat de angajatul său, Florea, cu gândul de a avea muzică în noaptea de Revelion. Corina observă acest lucru şi, speriată, alege să spună totul la poliţie, pentru ca oameni nevionovaţi să nu plătească cu viaţa. Însă, Gogan nu vrea ca lumea să afle şi încearcă să scape de ea, sugrumând-o. Tânăra este găsită însă la timp şi salvată, iar ea povesteşte tot ceea ce s-a întâmplat. Din acest moment, porneşte o cursă nebună pentru găsirea aparatului şi a bombei din interior. Deşi la început totul pare simplu, lucrurile se precipită, pentru că acest casetofon este plimbat prin întreg Bucureştiul, de la o persoană la alta, fapt ce îi face pe cei care conduc ancheta, colonelul Dăneţ şi locotententul Moşoianu, să se întrebe în ce cursă drăcească s-au angajat şi ce soartă cumplită îşi râde de ei.
       Aceasta este în mare acţiunea, căutările merg din aproape în aproape şi, tocmai când credeau că au găsit aparatul, ceva neaşteptat schimbă traiectoria, iar ei trebuie să o ia de la capăt, din ce în ce mai disperaţi că vor ajunge prea târziu şi că o adevărată tragedie va avea loc. Însă, nu acţiunea în sine dă savoare cărţii, ci tipologiile umane prezentate, căci autoarea realizează, ca în majoritatea romanelor sale, o adevărată frescă socială. Pe urmele bombei, pătrundem din casă în casă şi cunoaştem diferite tipuri de oameni, specifici acelor timpuri şi, aş spune eu, încă prezente şi astăzi: tipul avarului, tipul parvenitei sociale, tipul visătorului, care încă ar vrea să revină timpurile de altădată, tipul femeii uşoare, dar cu mari pretenţii de doamnă bine, de lume etc. De asemenea, observăm tarele sociale, precum şi dezumanizarea fiinei umane, care o conduc la pierderea uzului raţiunii, aşa cum se întâmplă cu Andrei Gogan, care, pus în situaţia de a pierde tot ceea ce avea, apelează la gesturi extreme, în disperarea sa de a scăpa basma curată.
În plus faţă de toate aceste elemente, autoarea analizează cu o mare fineţe şi realitatea societăţii acelor timpuri, când hrana nu era chiar atât de bogată, iar oamenii avea anumite bucate mai alese doar datorită pieţei negre; teama de a pierde totul care exista la acel moment, petrcerea timpului alături de prieteni, savurând muzica ce se putea asculta din surse nu tocmai acceptate de sistem; trecerea ilegală a frontierei pentru a fugi la sârbi, fapt care, cred, anima destul de multă lume în acea perioadă… Mi s-a părut extrem de îndrăzneţ şi cu o tematică extrem de modernă, de aceea am şi căutat date despre roman, să mă asigur că a fost scris înainte de 1989.

🎉👒🎉

      Romanul a primit 5 stele pe Goodreads. Este unul extrem de savuros datorită tuturor acestor minuţioase analize ale fiinţei umane. Acţiunea în sine îţi ţine toate simţurile treze şi nu te lasă să laşi romanul din mână până la ultima pagină.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter