sâmbătă, august 12

D.H. LAWRENCE: PRINȚESA. NUVELE



     Am terminat și eu de citit cartea primită drept provocare pe grupul Ancăi (Despre cărți. Despre oameni. Anca și cărțile): nuvele de D. H. Lawrence. Recunosc, m-a scos complet din zona mea de confort, dar mi-a plăcut. Pentru Lawrence trebuie să ai o anumită dispoziție sufletească, iar eu am avut-o din plin. Am ales volumul „Prințesa. Nuvele”, iar stilul de scriere al autorului m-a făcut puțin nostalgică după operele citite în facultate și cred că voi relua curând „Fii și îndrăgostiți”.
     Volumul de față cuprinde 9 nuvele, toate scrise cu aceeași măiestrie caracteristică lui Lawrence: Prințesa, Două păsărele albastre, Soare, Femeia care a plecat, Jimmy și femeia disperată, Asta nu, O doamnă încântătoare, Taina calului de lemn, Mocasinii albaștri.
      Prin toate aceste istorioare, Lawrence aduce în discuție teme foarte actuale pentru lumea în care trăim: lipsa timpului, lipsa cunoașterii de sine, materialismul, relațiile interumane, poveștile de iubire, virtuțile și sexualitatea reprimată, toate formând un purpuriu al sentimentelor umane. Crud pe alocuri, autorul reușește să portretizeze o întreagă epocă, în care omul a uitat să mai fie om și este mult mai interesat de câștiguri, de asigurarea unui anumit confort. Personajele lui Lawrence se întorc spre o anumită simplitate și naturalețe, prin scrierile sale încercând ceea ce el însuși spunea: să dezvăluie „relația dintre om și universul său interior”.
     Mi-au plăcut mai tare trei nuvele: „Prințesa” (cea care dă și numele volumului de față), „Soare” și „Taina calului de lemn”.
     Prima dintre acestea, Prințesa, aduce în prim plan povestea lui Dolly Urquhart, fiica unui celt destul de excentric, ce se crede descendent din vechii regi ai Scoției. O crește pe fiica sa destul de liber, însă cramponată în lumea pe care el însuși a creat-o: un univers în care ceilalți, cu părerile lor, nu contează. Poate și din această cauză ea nu este capabilă să își poarte singură de grijă la vârsta de 38 de ani și ajunge să fie păcălită de Romairo.
     „Soare” este o poveste despre regăsirea de sine și a lumii primordiale, în care sentimentele omului sunt primordiale. Personajul principal, Juliet, trăiește o poveste destul de tristă alături de soțul ei, Maurice, pe care nu îl iubește, la fel cum nu iubește nici stilul lui de viață de om de afaceri din New York. Ea consideră toate acestea a fi o slăbiciune a ființei umane, o hibă în caracterul celui de lângă el. De aceea, alege să stea alături de fiul lor la o casă de pe malul Mediteranei, unde își explorează din plin sinele, ajungând la concluzia că toate temerile ei precedente erau neîntemeiate.
     „Taina calului de lemn” este o poveste care m-a cutremurat până în străfundul sufletului meu: aceasta arată toate efectele negative pe care le poate provoca materialismul. Familia lui Paul este veșnic nemulțumită, niciodată nu are suficienți bani, niciodată nu are suficient de mult noroc. Paul, doar un copil, încearcă să schimbe această stare și să câștige cât mai mulți bani pentru ca mama lui să fie fericită și toate aceste șoapte care exprimă nemulțumirea să înceteze. Finalul este unul extrem de tragic și ne arată că nu e important să avem cât mai multe lucruri, nu luxul este important, ci pe cine ai alături. Viața plină de bogății nu aduce fericirea și, cel mai important, nu poate răscumpăra un suflet pierdut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter