duminică, iulie 30

CĂRȚI DE LA A LA Z TAG





     Am văzut acest tag pe diferite bloguri şi mi s-a părut extrem de drăguţ, iar cum Cătălina de la Porţia de citit m-a provocat, am ajuns să răspund la rândul meu la aceste cerinţe. Îmi place să trec prin toate cărţile citite pentru a nota volumele preferate într-o formă organizată, alfabetică. Nu îmi iese chiar întotdeauna acest lucru, dar recunosc că m-am distrat făcând aceasta. Aşadar, să începem.

      
         A. Accabadora de Michela Murgia


      B. „Bâlciul deşertăciunilor” de William Makepeace Thackeray













      H.  „Hobbitul” de J. K. Tolkien










           L. Lumina iubirii de Jay Asher




















     Provoc mai departe pe Anca de la Anca şi cărţile,   pe Eva de la Rândurile Evei   şi pe Ana Sylvi de laA Drop of Inspiration.

luni, iulie 24

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG





     Am văzut acest tag prima dată la Irina de la Irina Citeşte şi mi-a plăcut foarte tare. Cum mi-era dor de un tag, am decis să răspund şi eu la întrebări.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017
       Aş zice „Altfel… şi totuşi Alice” de Lisa Genova, o carte cu un atât de mare impact emoţional asupra mea. Este unul dintre acele romane care te pune pe gânduri, care te determină să îţi pui enorm de multe întrebări, care te sfâşie pe interior, te face să vrei să urli de neputinţă şi îţi arată că viaţa trebuie trăită acum, la intensitate maximă, pentru că mâine nu se ştie ce va fi, cum te va găsi pe tine, ca persoană. De asemenea, romanul arată că boala nu cruţă pe nimeni, că unele boli, mai ales cele care au efecte neurologice, îşi pun amprenta asupra propriului eu mult mai mult decât o fac orice alte boli incurabile şi necruţătoare… Oamenii nu ştiu cum să reacţioneze când în faţa lor eşti tu… şi totuşi altfel.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărţi) citită în 2017.
Aici sigur se încadrează „Prin cenuşă de visuri” de Oana G. Arion.Este un  roman de suflet şi pentru suflet, are răsturnări de situaţie, schimbări de identitate, călătorie în timp, atmosferă de epocă, vechi şi noi prieteni, leacuri miraculoase, chei, răspunsuri şi surprize extraordinare ingredientele de bază pentru un roman pe care sigur nu îl veţi lăsa din mână până la ultima pagină.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.
      Sunt extrem de multe cărţi nou apărute pe care îmi doresc foarte tare să le citesc. Cred că voi alege aici „Soţia plantatorului de ceai”, pentru că îmi face foarte tare cu ochiul.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.
       Cea mai anticipată şi aşteptată lansare din cea de a doua jumătate a anului este cu siguranţă „Diaboic” de Theo Anghel, volumul cinci din seria „Am murit, din fericire”. Nu am citit toate volumele seriei apărute până acum, dar aştept finalul pentru a o relua, căci sunt sigură că nu voi avea răbdare odată ce încep.

5. Cea mai mare dezamăgire.
       Nu sunt sigură că este cea mai mare dezamăgire, nu am avut aşa ceva până acum. Dacă nu rezonez chiar deloc cu un roman, las deoparte de regulă. Însă o carte de la care aveam aşteptări mult mai mari a fost „Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea” de Agnés Martin-Lugand. Recunosc, am avut așteptări destul de mari de la acest volum. În parte, acestea au primit răspuns, dar nu în totalitate, pentru că mi s-a părut că prima jumătate a căriţi este extraordinar de bine scrisă, cu un fir narativ foarte bine conturat, cu o poveste emoţionantă, pentru ca în cea de a doua parte să se desfăşoare oarecum forţat, parcă prea repede, prea neuniform, iar răsturnările de situaţie nu sunt chiar atât de verosimile.


6. Cea mai mare surpriză.
      Cea mai mare surpriză a fost cu siguranţă „I.R.En.” de Sandra Coroian. Nu sunt o foarte mare fană a genului SF, însă ceea ce creează autoarea prin opera sa este un altfel de SF, care nu are cum să nu te atragă în mod iremediabil spre el. Este un roman extrem de bine scris, care m-a cucerit încă de la primele pagini.

7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)
     Noul autor preferat este Leila Coroian, a fost cea mai mare surpriză a anului pentru mine şi pur şi simplu m-am îndrăgostit de stilul ei de scriere.

8. Cel mai nou personaj preferat.
      Alice Howland din „Altfel… şi totuşi Alice” de Lisa Genova. Este profesor universitatar, lingvist cu un succes extraordinar de mare, însă boala Alzeihmer o face să se piardă oarecum pe sine. Îmi place puterea ei regeneratoare şi modul în care reacţionează pe tot parcursul întâlnirii cu boala ei.

9. O carte care te-a făcut să plângi.
      „Când înfloreşte lilacul” de Martha Hall Kelly. Este un roman despre ororile petrecute în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial, nu ai cum să nu simţi durerea personajelor, duritatea acţiunii şi pur şi simplu nu ai cum să nu plângi.

10. O carte care te-a făcut fericit.
      „Viaţa e uşoară, nu-ţi face griji” de Agnés Martin-Lugand. Acest al doilea volum aduce cu sine atât de multă bună-dispoziţie şi acea doză de optimism, încât nu are cum să nu te facă fericit.

11. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.
        Nu prea reuşesc să văd multe filme. Cea mai bună ecranizare rămâne Still Alice, ecranizarea romanului „Altfel… şi totuşi Alice” de Lisa Genova. Este tot la fel de încărcat de emoţii ca romanul, de aceea, vi-l recomand cu drag.

12. Recenzia preferată scrisă până acum.
      Cel mai tare îmi place recenzia de la „Copilul-umbră” de P. F. Thomése, pe care o găsiţi aici.


14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.
      „Spune-mi cine sunt” de Julia Navarro, împrumutată de la Anca, o minunăţie de carte pe care îmi doream să o citesc de extrem de mult timp.


15. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?
      Aici am o listă nesfârşită, mi-am propus 100 de romane pe anul acesta, mai am până îmi ating obiectivul. Las mai jos o serie de poze cu ceea ce doresc să citesc cât mai repede:





Oricine poate prelua acest tag.



vineri, iulie 21

SAMANTHA YOUNG - PE STRADA LONDRA





Credea că ştie ce vrea. Până când el îi arată de ce are nevoie.

  Aseară am terminat de citit „Pe strada Londra” de Samantha Young şi încă îmi trebuie un anumit timp cu mine pentru a mă dojeni din cauza faptului că am refuzat să citesc acest roman doar pentru că aparţine categoriei Eroscop… Încă nu sunt foarte sigură de ce am lăsat toate preconcepţiile să mă oprească de la a descoperi lucruri noi… De aceea, atunci când mă mai auziţi susţinând sus şi tare că nu voi citi o anumită categorie de cărţi să nu mă bagaţi în seamă… Omul se mai şi înşeală…

🌺💚🌺
🌺🌺

       Pe strada Londra” este continuarea romanului „Pe strada Dublin”, pe care eu bineînţeles că nu am citit-o, dar plănuiesc în viitorul apropiat, mai ales că ştiu din surse sigure că aceea aduce în prim-plan povestea lui Joss şi a lui Braden, pe care i-am îndrăgit din acest volum, deşi aici au roluri episodice. Oricum, romanul prezintă o nouă poveste, chiar dacă are personaje din primul volum, fapt care face posibilă citirea lui separat de celelalte volume din serie.
        Am ajuns să iubesc acest roman, care m-a purtat pe străzile din Edinburgh, în Scoţia, o zonă literară pe care nu o vizitez foarte des, dar care îmi place. Este o poveste despre descoperirea de sine, despre căpătarea încrederii în sine, în propriile forţe, de a te avânta în adâncurile sufletului tău pentru a descoperi adevărata persoană care se află acolo. Romanul ne învaţă că trebuie să luptăm pentru visurile noastre, indiferent de ceea ce spun cei din jurul nostru, chiar dacă aceia care ne trag înapoi sunt chiar propria familie… Avem datoria de a ne trăi viaţa frumos şi de a păstra alături de noi doar acele persoane care au darul de a ne face să scoatem la lumină ceea ce este cel mai bun în noi. Pe lângă toate aceste căutări interioare, erotismul irupe la rândul său din paginile cărţii, fapt care transformă întreaga acţiune în ceva extrem de savuros.


🌺💚🌺
🌺🌺


        Samantha Young aduce în prim-plan povestea lui Jo Walker, o tânără pe care viaţa a încercat-o încă din copilărie, având doi părinţi abuzivi şi alcoolici, ceea ce şi-a lăsat amprenta asupra sufletului şi psihicului ei. Ca urmare a experienţelor din copilărie, este convinsă că nu este bună de nimic, că nu va reuşi să ajungă nimic dacă nu are sprijinul unui bărbat puternic. În plus, are în grijă un frate mai mic, pe Cole, un băiat de doar 14 ani, pe care vrea să îl protejeze de toate necazurile pe care ea le-a avut: violenţa părintească, lipsurile materiale care au condus la abandonul şcolar… Tocmai de aceea, ea caută împlinirea materială în relaţiile pe care le are, are impresia că doar aşa va reuşi să fie pe o anumită linie de plutire, mai ales când observă că acele două slujbe pe care le are (una de secretară într-un birou şi una de chelneriţă la un club de noapte) nu o ajută foarte tare. Bărbaţii de lângă ea văd o femeie frumoasă, dar foarte supusă, care nu are curajul să spună ceea ce doreşte, care nu are curajul să îl contrazică pe cel de lângă ea sau să se arate pe ea, cea adevărată, cu familia ei cu probleme. Aşa o cunoaşte Cameron (Cam) McCabe, care o încadrează instantaneu în categoria femeilor superficiale, ahtiate după bani. Însă, tocmai acest lucru reuşeşte să îi apropie, până într-atât încât cei doi lasă tot, relaţiile în care erau implicaţi ce nu le aduceau niciun fel de bucurie, ajungând să formeze un cuplu extrem de reuşit. Însă, nici acest lucru nu le aduce împlinirea. Jo este destul de plină de nesiguranţe, este măcinată de incertitudini, lipsa ei de încredere în sine se simte pe tot parcursul cărţii. Cam încearcă să o facă să se observe prin ochii lui, să se vadă cum este ea cu adevărat, însă dacă reuşeşte sau nu sau dacă relaţia lor poate supravieţui sau nu tuturor incertitudinilor ei, vă las pe voi să aflaţi.


🌺💚🌺
🌺🌺


        Romanul mie mi-a plăcut foarte tare, mai mult decât mă aşteptasem. Am constatat că este bine să mai ies uneori din zona de confort, descopăr lucruri minunate care altfel mi-ar fi rămas necunoscute. Johanna (Jo) Walker mi-a plăcut, mai ales că este singurul punct de vedere pe care îl avem, povestea derulându-se la persoana întâi, prin prisma acestui personaj. Este o femeie extrem de puternică, însă încă nu reuşise să se descopere. Asta nu înseamnă că amândouă nu am avut unele răfuieli imaginare, prea se pune pe ea însăşi pe locul o sută, prea nu se vede la adevărata ei valoare. Întotdeauna mama ei este pe primul loc, deşi este alcoolică şi ajunge să o jignească adesea. La fel, Cole îi ajunge prioritar şi este atât de hiperprotectivă încât nu observă că acesta a crescut, că acum înţelege mult mai multe. Nu ştie să ceară sau să accepte ajutor atunci când ar trebui, deşi are alături persoane deosebite, precum Jess şi Braden, Ellie şi Adam, Hannah… Nici în relaţia cu Cam nu este întotdeauna cum ar trebui să fie, are o nesiguranţă care o face să creadă că nu este suficient de bună pentru el, că într-o zi el o va părăsi când va realiza că ea nu este ceea ce are el nevoie.
         Tocmai din acest motiv mi-a plăcut foarte tare de Cameron. Este tipul acela de bărbat foarte protectiv, care ştie cum să îi facă pe cei de lângă el să se vadă la adevărata lor valoare, ştie cum anume să îi facă să iasă din conul lor de umbră şi să îi facă să înflorească. Poate tocmai din această cauză reuşeşte Jo să fie ea însăşi în preajma lui…


🌺💚🌺
🌺🌺


Vă invit să citiţi şi voi „Pe strada Londra”, o poveste frumoasă, presărată cu scene de erotism, dar nu în exces, o poveste care vă va face să vă întoarceţi spre voi înşivă şi să vă descoperiţi. Cu siguranţă, în viitorul apropiat eu voi încerca şi celelalte poveşti din serie.


Sursă poze: arhiva personală

Vizitatorii blogului


website hit counter