miercuri, iunie 28

ELISABETH CRAFT ȘI SHEA OLSEN: FLOWER




     Există unele poveşti care reuşesc să te prindă în mod iremediabil sub vraja lor, făcându-te să devii parte din acţiunea care se derulează în faţa ta şi care îţi rămân mult timp întipărite în minte, chiar şi după ce ai închis ultima pagină. O astfel de poveste este ce creată de Elizabeth Craft şi Shea Olsen, care au transformat romanul lor – „Flower” într-un tot unitar, pe care sigur cu greu îl laşi din mână.
     „Flower” este o poveste extrem de emoţionantă despre căutări interioare, până în cele mai adânci străfunduri ale fiinţei tale, despre cunoaşterea de sine, despre emoţii, dar, mai ales, despre dragoste, acea iubire care are puterea de a rupe orice fel de barieră, de a trece dincolo de tabuurile şi limitele impuse de societate, care poate  vindeca şi trezi în persoană puterea creatoare şi, mai presus de orice, de a schimba vieţi, destine, de a face persoanele să ajungă pe cele mai înalte culmi ale vieţii, de a se simţi împlinite şi fericite.


🌸💜🌸
 
     Firul narativ aduce în prim-plan povestea lui Charlotte Reed, o tânără destul de banală, care se teme să iasă din limitele pe care singură şi le-a impus şi care nu face nimic ieşit din comun: merge la şcoală, ia parte la laboratoare de ştiinţă pentru a putea obţine o bursă la Stansford, munceşte într-o florărie pentru a îşi câştiga existenţa, totul intrând în tiparele unui adolescent american. Este o adolescentă în vârstă de 18 ani, dintr-o familie modestă, alcătuită din bunică şi sora mai mare, Mia, şi nepotul ei, Leo (mama fetelor murind pe când Charlotte avea doar 12 ani). Locuieşte în Los Angeles, oraşul celebrităţilor, însă ea se află la periferia tuturor acelor case strălucitoare şi a luminilor camerelor de luat vederi.
      Charlotte îşi doreşte din tot sufletul să reuşească să se ţină departe de toate problemele care le-au urmărit pe bunica, mama şi sora ei mai mare. Încearcă să stea deoparte de un fel de blestem care pare că i-a urmărit familia: niciuna dintre femeile din familia ei nu a reuşit să îşi continue studiile şi nici să fie mireasă: înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, fiecare dintre ele a rămas însărcinată cu un necunoscut, iar după venirea pe lume a copilului, s-a aruncat în braţele oricărui bărbat care le-a ieşit în cale, încercând să suplinească, astfel, lipsurile lor afective. În această goană nebună a lor, ele nu au reuşit să mai afle cine sunt  cu adevărat, să îşi urmeze cele mai adânci visuri, să exploreze lumea. Pentru Charlotte, toate aceste lucruri sunt inacceptabile, fapt pentru care îşi jură că va merge la Standford, acesta fiind primul pas pentru a studia medicina. Vrea să iasă din tiparele familieiei, să fie prima care termină o facultate de prestigiu şi prima care nu aduce pe lume un copil atât timp cât este adolescentă. Îşi promite că nu va avea o relaţie amoroasă până cândva, într-un viitor foarte îndepărtat… De aceea, se îngroapă în studiu, devine un fel de şoarece de bibliotecă: vrea să aibă cele mai mari medii, face ore suplimentare la un laborator al UCLA, unde ia parte la tot felul de teste experimentale. Lucrează pe cât de mult poate la florăria lui Holly, singurul loc în care iese din casă, pentru că, altfel, refuză orice fel de petrecere, chiar dacă prietenul ei cel mai bun, Carlos, tot încearcă să o determine să se distreze un pic… Ea însăşi ne spune încă de la primele pagini:

„Dintotdeauna mi-am dorit să am cele mai mari note din clasă, s-o fac pe bunica mândră de mine şi, mai presus de orice, să demonstrez că pot face ceea ce nimeni din familia mea nu a reuşit: să studiez la Standford.
Mama şi sora mea au fost obsedate de băieţi, dragoste şi sex. Atât de obsedate încât nu le-a mai păsat de viitor, de ceea ce voiau ele să facă. Şi, într-un final, au pierdut totul.
N-o să las niciodată un băiat să-mi ia minţile. Mi-am promis lucrul acesta.”



     Însă, totul se schimbă în momentul în care în florăria în care lucrează intră un băiat extrem de chipeş, despre care nu ştie nimic, dar care o atrage în mod irezistibil. I se pare că îl cunoaşte de undeva, dar nu ştie de unde. Va afla mult mai târziu, în mod cu totul întâmplător, că tânărul de 19 ani care i-a fermecat inima nu este nimeni altcineva decât Tate Collins, un cântăreţ celebru, despre care tabloidele scriseseră multe, cum că ar fi avut extrem de multe relaţii pasagere, că îi place distracţia, dar care s-a retras din lumina reflectoarelor în urmă cu un an, fără ca oamenii să cunoască motivele din spatele gestului său.
     Tate practică un joc al seducţie destul de neobişnuit, dar deosebit de frumos, de gingaş, care nu ar avea cum să nu cucerească inima lui Charlotte, indiferent de toate scenariile de viitor şi promisiunile pe care şi le-a făcut. Tate nu este chiar băiatul rău tipic, pentru că a fost un cuceritor, dar acum încearcă să stea departe de toate acestea, vrea să se dedice unei singure femei, iar Charlotte pare a fi aleasa. O cucereşte trimiţându-i un superb buchet de trandafiri mov, preferaţii fetei:

„Pentru că este singurul trandafir care nu încearcă să fie ceea ce nu este. În ciuda sincerităţii şi a frumuseţii sale, oamenii nu-l aleg niciodată.”



      Mi-a plăcut extrem de tare jocul cuceririi şi atenţia pe care Tate o acordă lucrurilor mărunte, simple, dar pe care Charlotte pune un extrem de mare preţ: o cafea adusă direct la florărie, un buchet de flori, o cină la un restaurant elegant. După toate acestea, fata trebuie să recunoască:

„Nu pot să neg fluturii pe care îi simt în stomac de fiecare dată când mă aflu în prezenţa lui.”
„(…) o singură privire să-mi şteargă din minte greşelile mamei şi ale Miei, dar şi toate promisiunile pe care mi le-am făcut.”


🌸💜🌸

     Nu are cum să îi reziste şi se apropie tot mai mult de Tate, simte că inima ei este cucerită tot mai mult de tânărul frumos, că nimic din ceea ce îşi propusese nu mai contează atât de tare, că visele se pot schimba, că uneori e bine să laşi sentimentele să iasă libere la suprafaţă, că, uneori, trebuie să îţi asculţi inima:

„Am senzaţia că un fir nevăzut mă atrage spre Tate – un fir căruia nu mă pot împotrivi. M-am văzut mereu urcând cu greu un deal abrupt, purtând pe umeri povara şcolii, a orelor petrecute la florărie şi a propriilor aşteptări imposibile. Cu Tate, mă simt liberă ca pasărea cerului.
„Întotdeauna mi-am imaginat tot ce-i mai rău: inimi frânte, ca cea a mamei, amăgiri şi deziluzii, vise departe, ca cele ale surorii mele, şi copii, ca Leo, pentru care nimeni nu e pregătit. Dar, alături de Tate, viaţa e cu totul altfel.”

🌸💜🌸
 

      Nu mai contează dinferenţele sociale dintre ei, nu mai contează faima lui, nu mai contează sfaturile bunicii, ale Miei sau ale lui Carlos: totul devine brusc posibil, totul capătă strălucire:

„Viaţa în Los Angeles este plină de contraste: case sărăcăcioase ca a noastră stau la câţiva paşi depărtare de cele mai mari vile din lume. Şi o fată ca mine se întâlneşte cu un băiat ca Tate, ca şi când ar trăi în aceeaşi lume. E greu să-ţi imaginezi aşa ceva. Şi, cu toate acestea, iată-ne împreună.”


🌸💜🌸

      Nu vă așteptaţi, însă, ca totul să rămână static, să fie perfect: niciunul dintre cei doi tineri nu ştie cu adevărat cum să îşi gestioneze sentimentele, cum să reacţioneze în faţa provocărilor pe care viaţa şi faima lui Tate le aduc. Pentru Charlotte, este prima dragoste şi îşi doreşte acea poveste de basm, de care auzi prin filme. Este destul de îndrăzneaţă şi, poate, îşi dezvăluie sentimentele mult prea repede, mult prea brusc. Pe de altă parte, Tate se teme că s-ar putea întoarce la acelaşi punct de care a fugit în urmă cu un an: la relaţii pasagere, care pot provoca multă durere. De asemenea, Tate are tendinţa de a controla totul, chiar şi cele mai mici gesturi. Intenţiile lui sunt unele nobile, însă, de cele mai multe ori, sfârşeşte prin a o răni teribil de tare pe Charlotte. Este extrem greu să rămână unul lângă altul în multe momente, mai ales când o lume întreagă pare să îi despartă, când universurile lor par a nu se mai atinge deloc…

Pentru a afla mai multe, vă invit să citiţi acest roman minunat, care te face să pătrunzi într-o lume de basm, o lume diafană, care pare desprinsă dintr-un vis.


6 comentarii:

  1. Minunata recenzie, Oana! Eu m-am tot ferit de cărțile din acest gen, dar încep sa le simt gustul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, dragă Anca! 💖🌺 Să știi că și eu mă cam feresc, mai ales că e young adult, îmi era teamă să nu fie previzibilă, dar nu a fost deloc așa, chiar m-a surprins extrem de plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place mult modul in care explici si argumentezi prezentarea unei carti pe care ai citit-o.
    Nu am apucat (inca) sa citesc aceasta carte, insa ma tenteaza destul de mult.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter