joi, mai 11

DESIREE HALASEH: SPAȚIUL DINTRE NORI. CU RUCSACUL PRIN INDIA





„India, cu esenţele ei tari, îmbătătoare sau pestilenţiale, cu prospeţimea şi cu putreziciunea ei, cu sclipici şi cu mizerie, cu logica ei aparte, care o contrazice mereu pe a ta, cu provocările pe care ţi le aruncă la tot pasul, cu aura ei mistică şi aerul ei de bâlci, cu farmecul şi cu grotescul ei, fascinantă şi agasantă, numai indiferent nu te poate lăsa. Ori o iubeşti, ori o urăşti.”
Sega, autorul volumului Namaste

Citind volumul „Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul pri India” al lui Desirée Halaseh - ieşeanca având origini iordaniene – nu am putut decât să iubesc India, acel tărâm magic îndepărtat, pe care l-am descoperit încă din operele lui Eliade. Romanul, constituit sub forma unui jurnal literar, este o adevărată încântare pentru trup, suflet şi minte. M-a făcut să visez cu ochii dechişi la „pământul străvechi al tuturor culorilor, religiilor şi limbilor” şi mi-a arătat că nu ştiu mai nimic despre acest loc îndepărtat de pe glob, că toate poveştile auzite trebuie lăsate departe şi că ar trebui să descopăr de una singură această ţară în care Orientul şi Occidentul e împletesc într-un mod atât de armonios. Romanul lui Desi Halaseh mi-a făcut aşa un dor de ducă, parcă îmi vine să iau şi eu rucsacul în spate şi să pornesc la drum… E nevoie doar de un strop de curaj, alţii ar spune nebunie…

Autoarea a călătorit de mai multe ori în India, de fiecare dată încercând să devină una cu locuitorii acestei ţări, să trăiască alături localnicilor, să descopere locuri mai puţin comerciale. A învăţat să nu mai aibă aşteptări mari de la locurile de cazare, ia lucrurile aşa cum sunt şi trăieşte cu intensitate maximă fiecare nouă activitate. Ia parte cu trup şi suflet la tot ceea ce are India de oferit: de la mâncare delicioasă, la saariuri bogat colorate, la plaje cu nisip fin, munţi cu peisaje mirifice, culturi de orez, plimbări pe apă… Încearcă să surprindă fiecare nuanţă a vieţii de aici: o femei scăldându-se în apele unui lac, băile pe care oamenii le fac în Gange, ritualurile specifice, dedicate zeiţei Lamshi, aducătoare de bunăstare, sau zeului Ganesh, experimentează cu încredere senzaţii tari, la fel şi viaţa în ashram  şi meditaţia, se lasă purtată de moment şi uită de grijile de zi cu zi…

Într-un stil alert, plin de umor, scriitoarea reuşeşte să creeze o imagine fidelă a Indiei, surprinzând contrastul covârşitor dintre opulenţă şi sărăcie. De asemenea, ne prezintă  cu acurateţe cutumele şi superstiţiile care apar la tot pasul: oamenii dau bani pentru hijra (al treilea sex, hermafrodiţi, eunuci sau homosexuali) pentru ca aceştia să nu îi blesteme; femeile fac tot felul de desene în faţa caselor pentru a o atrage la ei pe Lashmi, dar au şi ritualuri pentru morţi care nu au cum să nu te cutremure până în adâncurile fiinţei tale…

Romanul „Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India” poate fi considerat un excelent ghid de călătorie, dar şi o imagine fidelă a acestui colţ asiatic…

Mai departe, las citatele din carte să vorbească de la sine:


„Am mai fost aici, îi cunosc deja simetria perfectă, truda bijuteriilor şi sudoarea sculptorilor, tânguirea fântânilor şi jalea astrelor, însă Taj e mereu altul. Alte sclipiri la răsărit, alte oglindiri la apus, alte miresme ale grădinii, alte cântece ale păsărilor, alte umbre ale moscheii, alte valuri ale Yamunei. Mi-e jale şi să clipesc, de frică să nu irosesc o clipă tot din extazul optic. Mumtaz, soarele şi vântul se joacă cu luminile, o alchimie ciudată care ne ţine locului pe toţi.”



„Bombay, arată-mi cu ce te mândreşti, spune-mi despre luptele tale, depre periferii şi cetăţi minunate, despre sudoare şi ambiţie, despre idealuri şi miraje, arată-mi din ce eşti făcut!”


„Ellora este unul dintre cele mai pregnante exemple ale felului în care religiile coexistă armonios pe pământ indian încă din cele mai îndepărtate vremuri. Ai să găseşti sculptate în stâncă mănăstiri budiste, alături de temple hinduse şi jainiste. În total, 34, însă cel care îţi dă cele mai tari senzaţii este, de departe, templul Kailasa, construit întru eterna proslăvire a zeului hindus Shiva. O construcţie monolitică imensă, cea mai mare din lume, de altfel, realizată de peste 7000 de muncitori într-un arc de timp de 150 de ani.”


Paradise Beach – Gokarna: „Câteva colibe,multe bărci şi o fâşie de nisip. Mare îţi povesteşte despre zile nesfârşite, apariţia vreunui localinic e aproape o surpriză şi mintea îţi e golită de orice grijă. Până când ne iese în cale un şarpe de vreo doi metri. O întâlnire mitologică, despre care orice indian îţi va spune că e sub cele mai bune auspicii şi că drumul îţi va fi încununat cu succes.”



„Ţara lui Dumnezeu. S-a gândit cineva că prosperul stat sudic de pe coasta Malabar, Kerala, ar face bine să onoreze acest titlu. Pe bună dreptate, căci Kerala abundă de bogăţii şi comori, care mai de care mai preţioase: plantaţii infinite de mirodenii şi orezării, Marea Arabiei şi porturile fremătând de comercianţi, Gaţii de Vest scufundaţi în plantaţii bogate de ceai, parcurile naţionale şi ultimii tigri de pe Pământ, bucatele keraleze şi uleiul de cocos, ayurveda şi masajele făcătoare de minuni, backwaters şi bărcile case – kettuvallam, Kathakali şi beţia dansului ritualic.”



„Întâlnim pe drum zeci de femei cu pielea bătucită, cu saci de frunze de ceai agăţate ingenios cu o sfoară în jurul frunţii şi macetele ascuţite atârnând ameninţător de sub vălurile saari-urilor.”



„India e o femeie frumoasă. O Durga (zeiţă) fără seamăn. Plină de capricii. Plină de dorinţe. Necioplită, uneori inocentă, alteori crudă. Te îngenunchează cu o singură privire şi te despoaie de toate cele lumeşti. O iubeşti la fel de mult pe cât te îngrozeşte, de ea nu te poţi descotorosi nicicând. Te-a fermecat ireversibil şi te întorci merue flămând pentru încă o porţie. O porţie de frumos, o porţie de bestialitate, o porţie de sacralitate.”



„Havelock e una dintre cele mai frumoase insule ale Andamanului, înţesată de nisipuri albe şi ape în milioane de nuanţe azurii, ascunse între liane şi jungle de palmieri supraetajaţi. Nu mai vorbim despre peştii zburători, recifele trălucitoare de corali, bîrcile viu colorate ale pescarilor locali, zecile de restaurante ce serbesc cei mai aromaţi creveţi în cele mai savuroase sosuri de cocos sau de redundantele hamace atârnând între palmieri pe orice plajă abandonată, la umbră, în răcoarea valurilor domoale ale Andamanului! Se subînţelege…
Unul dintre acele paradisuri excesiv de orice: de perfect, de maiestuoas, de autoindulgenţă, de verde, de tucoaz, de nesfârşit, de rotund, de mai bine nu se poate…!”



„(…) India nu poate fi judecată. India poate fi doar trăită. Şi nu oricum, ci în felul acesta: alături de oamenii ei, sufocaţi în autobuze, migrând dintr-un loc în altul, pelerini de profesie, cu o datorie sfântă de îndeplinit: o dată în viaţă trebuie să ajungi aici.”



Am uitat să vă spun: pe lângă dorul de ducă, această carte mi-a făcut un dor nebun de „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” de Elizabeth Gilbert… Are aceeaşi forţă eliberatoare, care te face să simţi că totul este posibil, că până şi cele mai tainice visuri pot deveni realitate…


4 comentarii:

  1. Imi place India! Cred ca și cartea ă fost minunata! 😍

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, te plimbă prin multe zone și te face să visezi... Plus stilul autoarei, cu foarte mult umor...

    RăspundețiȘtergere
  3. CE interesanta pare! Mi-ar placea mult sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter