sâmbătă, martie 18

J. K. ROWLING: HARRY POTTER ȘI PRIZONIERUL DE LA AZKABAN (#3)






Nu cred că mai este un secret pentru cineva faptul că iubesc seria „Harry Potter”, la fel cum iubesc orice lucrare scrisă de talentata scriitoare J. K. Rowling, indiferent de stilul literar abordat. Ştiu că este o serie dedicată în mod special adolescenţilor, dar consider că nu strică, din când în când, ca şi adulţii să evadeze din cotidianul uneori prea anost şi plin de probleme pentru a trăi magia unei lumi cu totul deosebite, în care orice este posibil.
Cum odată cu apariţia celui de al optulea volum al serie, am ales să iau toate cele opt volume de la început, am ajuns la volumul trei, cel despre care vreau să vă vorbesc astăzi: „Harry Potter şi prizonierul de la Azkaban”, un volum care a adus multe surprize, nenumărate răsturnări de situaţie, în care sentimentele, emoţiile sunt deosebit de puternice, iar personajele principale, ajunse acum la vârsta de treisprezece ani, trebuie să înveţe să le controleze, pentru a putea supravieţui şi a merge mai departe. Apar Autobuze Salvatoare, animagi (vrăjitori care pot lua forma unor animale), Dementori (personaje malefice, lipsite de chip, care trăiesc hrănindu-se cu cele mai groaznice amintiri ale oamenilor), apar personaje din trecut, aflăm noi conotaţii cu privire la moartea părinţilor lui Harry Potter, relaţiile de prietenie (vechi şi noi) au un rol deosebit de important, iar lucrurile se precipită, personajele principale devenind mult mai puternice.

*********************

Romanul se deschide la fel ca şi primele două volume: Harry Potter se află în casa unchiului şi a mătuşii sale, îndurând tortură după tortură din partea acestora. Însă, pentru că sora unchiului Vernon, Marge, venită în vizită, continuă să îi ponegrească pe părinţii lui Harry, acesta din urmă îşi pierde controlul asupra propriului sine şi, prin intermediul magiei, o transformă într-un balon uriaş.
Temându-se de consecinţele faptei sale, Harry Potter fuge de acasă, hoinărind pe străzi, căutând un loc unde ar putea să se ascundă. Clipa în care este salvat de Autobuzul Salvator (cel care prelua vrăjitorii rămaşi fără o casă) este şi momentul în care băiatul vede pentru prima dată acel câine negru, pe care, mai apoi, îl va considera a fi Spectrul, semnul prevestitor al morţii.

*********************

Acum, cei trei prieteni, Harry, Ron şi Hermione, sunt anul trei la Hogwarts, iar anul se anunţă mult mai dificil decât până atunci, mai ales pentru Hermione, care are numărul cel mai mare de ore, unele dintre acestea chiar suprapunându-se (aflăm secretul ei abia în finalul romanului). Profesoara Trelawney, responsabilă cu previziunile, continuă să afirme că pericolul îl urmăreşte pe Harry Potter, care poate conduce la moartea lui. Aceasta şi Spectrul, care îi apare în diverse situaţii, au darul de a îl îngrijora pe micul vrăjitor.


Elevii suportă totul mai uşor, pentru că, de anul acesta, au voie să viziteze satul Hogsmeade, singurul sat locuit doar de vrăjitori. Toţi, cu excepţia lui Harry, care nu primise învoire din partea unchiului său. Aici intră în acţiune Harta Ştrenagrilor, o hartă secretă a Hogwarts, prin care poate ajunge alături de prietenii săi.
 
În timpul unei astfel de vizite, cei trei află că Sirius Black, temutul prizonier de la Azkaban care evadase în mod miraculos, scăpând de Dementori (paznici aflaţi acum la Hogwarts), este naşul lui Harry , Păstrotorul Secretelor familiei sale şi cel care a complotat cu lordul Voldemort la uciderea acestora. Tot el este cel care încearcă să îl prindă pe Harry Potter, pentru a duce răzbunarea la capăt… Mai multe aflaţi citind acest al treilea volum. Tot ce vă pot spune este că aparenţele sunt înşelătoare, că povestea se complică la un moment dat, când oamenii nu sunt ceea ce par a fi şi nici animalele de companie, când vechi prieteni apar şi sunt dezvăluiţi vechi duşmani, când animale fantastice intră în scenă şi magia este mult mai puternică.

*********************

Iubesc faptul că Hermione Granger, în ciuda faptului că este foarte silitoare, se dovedeşte şi o prietenă de nădejde şi devine mult mai curajoasă, luptând pentru instaurarea dreptăţii cu orice preţ. De asemenea, îmi place că, în sfârşit, Hagrid şi-a împlinit visul, devenind profesor cu normă întreagă. Apar noi personaje, noi puteri, caracterele sunt mult mai bine conturate, iar acţiunea mult mai complexă…

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter