joi, februarie 9

MARINA NEAGU: URLET ÎN TĂCERE (VOL.1)







„În faptă, lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.”
Mihai Eminescu

        Am descoperit zilele acestea romanul Marinei Neagu – „Urlet în tăcere”, o carte care mi-a stârnit o multitudine de emoții și de sentimente, de la bucurie și relaxare la tristețe fără margini și neputință. Este o operă care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, aducând în prim-plan povești de dragoste ce trec dincolo de timp și de spațiu, legende mitologice care durează încă din timpurile străvechi ale dacilor și romanilor, personaje reale ale căror vieți se împletesc cu cele ale unor personaje supranaturale, o lume în care chiar și cele mai tainice coșmaruri pot deveni realitate, precum și o luptă dintre Bine și Rău, dintre forțele întunericului și cele ale luminii. Autoarea reușește să realizeze toate acestea în primul volum al seriei și să arate alte fațete ale oamenilor și ale lumii în care trăim, în care sentimentele cele mai negre pot crea dezechilibru în exteriorul nostru, creând haos:
        „Invidie, ură, dușmănie, lăcomie, dorința de a căuta doar defecte în semenii noștri, ne transformase pe toți, făcându-ne prizonieri ai unei realități sumbre. O realitate în care nu te puteai bucura decât dacă altcineva era mai slab decât tine, în care ne lăsăm conduși doar de dorința de a acapara, călcând în picioare principii, chiar și oameni, din simplul motiv că ne arogasem dreptul de a fi superiori.”

        „Urlet în tăcere” aduce în prim-plan povestea Sarei, care începe asemenea unei persoane normale, o adolescentă de doar șaisprezece ani, care iubește să facă tot felul de cumpărături alături de prietena sa cea mai bună, Crina, să discute despre iubiri și frumos… Însă, pe lângă preocupările strict adolescentine, Sara iubește să facă numeroase acte de caritate, o moștenire de la familia sa. Toată această viață feerică cunoaște o turnură neașteptată când, la cumpărături fiind, vede un străin cu ochi fermecători, care îi cere ceva neobișnuit:
„Nu te duce acasa în seara aceasta!

        Fiind doar o copilă, este normal că nu acceptă sfatul, ba chiar îl uită undeva printre gândurile sale, fapt pe care îl va regreta cumplit mai apoi: în acea noapte, este smulsă din viața minunată pe care o ducea în mod brutal, când asistă neputincioasă la moartea părinților săi, uciși de niște hoți, și chiar ea, la rândul său, este supusă torturii, fiind aproape înecată în piscina casei sale.

        Firul narativ este reluat peste cinci ani, când viața Sarei pare a putea să își reia cursul, după ani întregi petrecuți într-o clinică, unde medicii încearcă să îi vindece rănile cumplite provocate de moartea brutală a propriilor părinți. Însă, din acest moment începe și adevărata intrigă a romanului și își face făcută simțită prezența principala temă a cărții: lumea ca vis, în care personajul principal nu mai știe dacă viața ei este un vis sau visul este o întreagă viață.
       
        În tot acest timp, Sara a încercat să lase totul într-un sertar secret al creierului ei, refuzând să mai discute cu cineva despre tragedia prin care a trecut. Odată cu această decizie a sa, dispare și capacitatea ei de a se exprima verbal, ca și cum ar putea, astfel, să treacă peste trauma trăită, să se amăgească și să încerce să o ia de la capăt, cu forțe proaspete. Singurele modalități de comunicare cu cei din jur sunt un caiet mai vechi și telefonul mobil primit în dar de la mătușa ei, sora geamănă a mamei, Laura, și de la verișoara ei, Liana, în casa cărora își va găsi adăpost la ieșirea din clinică.

        Deși viața Sarei pare a intra pe făgașul tipic unei tinere, merge la facultate, la petreceri, își face prieteni cu ajutorul Lianei, ea va afla curând că lucrurile nu stau chiar așa și că totul se poate schimba într-o clipită. Anumite vise și coșmaruri o fac pe Sara să se rupă uneori de realitatea pe care o cunoaște și să nu mai știe ce anume este real și ce este doar vis, mai ales când coșmarurile încep să irumpă în viața ei reală.
        Prin intermediul unui astfel de vis, Sara pare să se dedubleze, ea trăind, astfel, în trupul altei femei, Sarula, Marea Preoteasă din timpul dacilor. Astfel, ea asistă la povestea de dragoste dintre ea și un roman, pe care Sarula îl recunoaște a fi un nemuritor. Însă, povestea dintre cei doi devine imposibilă prin prisma cuceririi dacilor de către romani, moment în care Sarula se aruncă în gol într-o prăpastie, cu promisiunea că peste secole, va fi alături de cel care îi cucerise inima… Nu știm cine este acest străin, însă, Sara crede că a descoperit adevărul în realitatea imediată…

        Prin intermediul Lianei, Sara îi cunoaște pe Damian și Luci, frați gemeni, considerați mari cuceritori ai tuturor femeilor, și pe Tatiana, sora lor. Deși Liana îi cere să stea departe de aceștia, pentru că pot apărea probleme, Sara, conform obișnuințelor din trecut, nu ia în seamă avertismentul și se apropie tot mai mult de ei. Deși Damian tot încearcă să o cucerească, Sara este atrasă în mod iremediabil de Markus, cel care îi poate pătrunde în gânduri și cu care poate comunica fără a folosi verbalizarea:
        „O nevoie disperată se dezlănțuia în mine, iar barierele impuse de siguranță păreau să se dizolve, transformându-mă într-o dependentă de adrenalină,”

        Însă, Markus și ceilalți trei prieteni se vor dovedi a fi cu totul altceva decât simpli studenți. Ei nu sunt nici măcar ființe umane… Dacă despre Markus nu știm exact ce anume este, în afară de faptul că este unul dintre cele mai mari coșmaruri ale omenirii, despre ceilalți trei aflăm că sunt protectori ai viselor. În momentul morții părinților săi, Sara ar fi trebuit să moară, însă Markus a reușit să o salveze. Aceasta a adus cu sine o serie de probleme în lumea oamenilor, deoarece Sara este unică, ea „trăind un timp împrumutat”, un timp care i-a fost acordat… Însă fiecare trăire mai intensă a sa aduce cu sine pentru cei din jur numeroase coșmaruri, iar pătrunderea lor în lumea reală nu face altceva decât să provoace foarte multă suferință.

Deși i se tot cere să stea departe de Markus, pentru că cei doi reprezintă întrunericul și lumina, atracția opuselor, a contrastelor pare a funcționa la cei doi și Sara se lasă ademenită de vorbele lui Markus:
„(…) cineva cu sufletul atât de negru ca al meu nu poate rezista chemării luminii.”

        Oare cine este Markus, ce anume l-a adus pe el în realitatea oamenilor? Oare până unde poate merge de dragul iubirii, de ce sacrificii este capabilă și care vor fi consecințele deciziilor ei? Coșmarurile vor putea fi oprite sau vor deveni tot mai intense? Ce anume va triumfa: lumina sau întunericul?




„Urlet în tăcere” este un roman care a reușit să mă surprindă, să mă urce până în cele mai înalte sfere, să mă facă să mă întreb cât anume este real din ceea ce percepem, oare percepțiile noastre sunt reale sau sentimentele noastre ne fac să vedem doar ceea ce ne dorește sufletul?

Aștept cu nerăbdare volumul doi, pentru că finalul m-a surprins atât de tare, încât trebuie neapărat să văd cum anume evoluează personajele și poveștile lor…

4 comentarii:

  1. Eu aștept sa îmi iau si vol 2, apoi îl citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai e puțin.. Așa am spus și eu inițial, am cartea de la Gaudeamus... dar nu m-am mai putut abține, m-a atras cartea spre ea :)

      Ștergere
  2. Ce mult mi-a plăcut și mie! Abia aștept volumul 2.

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter