duminică, ianuarie 22

P. F. THOMÉSE: COPILUL-UMBRĂ






„Fetița mea, ce are să se aleagă de lume acum, că nu mai ești? Nimic nu se mai trezește din somn, căci tu n-ai să mai vii. Lucrurile dormitează așa, ca altădată, întoarse înăuntru, iar noi mergem în vârful picioarelor ca să nu le stânjenim.”


🌺🌑 🌺


Romanul „Copilul-umbră” de P. F. Thomése este o operă de excepție, care te face să treci prin toate stările și fazele posibile, asemeni autorului rândurilor scrise: treci de la tristețe supremă, la neputință și deznădejde supremă. Este o carte document care ajunge să te zguduie până în cele mai ascunse cotloane ale sufletului tău, un roman grandios și măreț, în ciuda faptului că subiectul prezentat este unul extrem de dureros, nefiresc și teribil: acela al morții unui copil care abia își făcuse simțită prezența în această lume.


🌺🌑 🌺


„Copilul-umbră” nu are un fir narativ propriu-zis, ci cuprinde patruzeci și nouă de eseuri, prin care autorul își strigă durerea supremă, aceea a pierderii copilașului mult dorit. Romanul nu este o carte de memorii propriu-zisă, ci este mai mult un jurnal, prin care scriitorul încearcă să își elibereze mintea, sufletul și trupul de acea durere insuportabilă, de acea senzație de frig și de neputință care l-a cuprins încă din momentul în care nu a putut face nimic pentru copilul său, pentru salvarea acestuia, deși ar fi fost în stare să își dea propria viață pentru aceasta:

„Fiecare cuvânt dă glas unei absențe, fiecare cuvânt anunță o pierdere. A ști ceva înseamnă a ști că e pierdut. Spun ceva, dar nu mai e nimic. Unde există limbă, insuficiența este verificată. Abia când un lucru dispare găsești cuvinte pentru el. Și astfel, fiecare cuvânt devine epilog, fiecare propoziție, un epitaf.”

Textul său se constituie într-o meditație profundă pe tema morții și a vieții, a acceptării pierderii cuiva extrem de apropiat și de drag, precum și pe tema absenței și a existenței în mod simultan a persoanei trecute în neființă prin prisma celor rămași în urmă. Scopul acestuia este acela de a se constitui într-o formă de refulare, de eliberare din ghearele durerii supreme, de încercare ca părintele îndurerat să încerce să trăiască din nou, să iasă din izolarea socială și să încerce să meargă mai departe, să învețe cum anume să facă acest lucru. Thomése exprimă într-un mod extrem de dureros trăirile sale printr-un scurt fragment, numit cuvânt lipsă, prin care arată că nu poți nicicum un părinte care a trăit clipa în care copilul lui a dispărut în mod prematur din această lume:

„Unei femei care-și îngroapă soțul i se spune văduvă, unui bărbat rămas fără soție, văduv. Un copil fără părinți e orfan. Dar cum se numesc tatăl și mama unui copil care a murit?”


🌺🌑 🌺


„Copilul-umbră” are un limbaj extrem de poetic, plin de metafore, dar, în același timp, este extrem de sfâșietor, în care reușesc să se regăsească toți cei care au pierdut, la un moment dat, pe cineva extrem de drag.

Opera nu poate fi considerată a fi un roman autobiografic, în ciuda faptului că a văzut lumina tiparului după pierderea fetiței scriitorului, care avea în jur de 4-5 săptămâni la momentul dispariției din această lume. Nu cunoaștem foarte multe detalii, deși se întrevăd mai multe momente specifice unor părinți iubitori care abia așteaptă venirea pe lume a unui copil mult dorit. Putem observa printre rânduri  așteptarea înfrigurată a micuței, pentru care se alege un nume cu rezonanță, care să îi slujească pe tot parcursul vieții (Elisa –Isa –Makira), venirea ei în această lume, asemenea unei lumini puternice, care le transformă întreg universul în ceva feeric, primele semne ale bolii (nenumite) incurabile, primirea veștii, statul în spital, unde apar tot mai multe aparate la care copilul este cuplat pentru a fi menținut în viață. Deși cunoșteau tragicul adevăr, cei doi părinți nu simt că sunt pregătiți să se despartă de toate visele lor, de toate viețile pe care și le imaginaseră pentru micuță, de toate imaginile pe care și le creaseră și care nu vor ajunge niciodată să prindă contur:

„Prezentă fără urmă. Acum, lumea e făcută din locuri în care nu ești; timpul, din momente fără tine…”

Tot ceea ce rămâne după sunt doar amintiri, lucruri, totul amintindu-le de pierderea suferită. Nu se pot regăsi în lumea exterioară, simt nevoia de evadare pentru a învăța din nou cum să fie, cum să trăiască, să comunice cu cei din jur. Lumea lor este compusă doar din scurte momente, toate insuficiente, toate prea puține, toate mult prea grele:

„Lumea noastră a devenit o lume lăuntrică. Păstrăm acolo ceea ce afară și-a pierdut dreptul la viațî. Tot mai mult din ceea ce căutăm nu mai poate fi regăsit și recuperat decât în gândurile noastre, nu în lumea dimprejur.”

🌺🌑 🌺



„Copilul-umbră” este unul dintre acele romane care te pătrunde până în cel mai adânc colț al sufletului, care se citește chiar și după ce ai închis ultima pagină. Este o operă extrem de sensibilă prin prisma subiectului, am perceput-o ca pe un strigăt de durere, acea durere mută, care te sfâșie pe interior și pe care îți este foarte greu să o învingi; acea durere care te schimbă ca ființă, care te poate goli definitiv pe dinăuntru dacă nu ai destulă forță. Este o carte pe care o recomand tuturor, o capodoperă literară, în care nu ai cum să nu te pierzi cu totul printre rândurile paginilor sale…




8 comentarii:

  1. Pare o carte care rezonează cu sufletul fiecărui cititor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cu toți cei care au pierdut cândva pe cineva... și mai toți cred că trecem prin astfel de situații... Numai că autorul o face extraordinar de bine prin intermediul cuvântului...

      Ștergere
  2. O am pe listă, ma atrage dar sigur plâng. Felicitările mele pentru prezentarea frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Și eu am plâns, este un subiect extrem de dureros...

      Ștergere
  3. Chiar este o opera....am citit-o si cu siguranta o voi reciti,chiar dacă este o carte tristă. Felicitări pentru cum si prezentat-o,eu după ce am terminat-o eram fără cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! 😍 Și eu plănuiesc să o recitesc, este una dintre acele cărți care ți se lipesc de suflet.

      Ștergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter