duminică, ianuarie 8

M. ANJELAIS: FLUTURI STRIVIȚI






Până unde sunt dispuși oamenii să meargă din iubire? Care este sacrificiul suprem pe care un om îl poate face pentru cel de lângă el? Poate fi această viață suficientă pentru a îți arăta iubirea pentru cel de lângă tine sau aceasta se continuă și dincolo de moarte prin intermediul unui sacrificiu suprem?






      Romanul lui M. Anjelais „Fluturi striviți” surprinde încă de la început prin simplitatea stilului și a limbajului utilizate, în spatele cărora se ascunde o fină analize psihologice și caractere foarte bine conturate, care șochează prin modul în care își unesc destinele unele de altele și prin care reușesc să își fie alături unii altora, în ciuda a tuturor lucrurilor dureroase și pline de suferințe care le înconjoară. Scriitoarea abordează un subiect extraordinar de sensibil, în jurul căreia gravitează întreaga acțiune pusă în scenă: acela al unei boli fizice (leucemia), la care se adaugă și cea psihică (sociopatia). La toate acestea trebuie să facă față cele două personaje principale ale cărții: Sophie și Cadence, doi adolescenți în vârstă de doar șaisprezece ani, care trebuie să se adapteze la orice situație, indiferent de greutățile pe care le aduc cu sine aceste două probleme grave de sănătate.

🍂❄️🍂

      Titlul romanului face referire la un eveniment care prevede tot ceea ce se va întâmpla mai târziu, boala care abia se întrezărea la micuțul Cadence: el prinde între degete un minunat fluture albastru, mult dorit de către prietena sa, Sphinx, dar pe care nu i-l oferă acesteia, ci îl strivește între mânuțele lui micuțe de copil de cinci ani. Astfel, tatăl fetei întrevede că este ceva în neregulă cu stabilitatea psihică a micuțului, fără a ști exact ce se petrece.
     Însă titlul aduce în discuție un alt subiect deosebit de important și anume fragilitatea ființei umane, care face planuri peste planuri, care nu neapărat ajung să aibă finalitatea dorită. 

 🍂❄️🍂

      Firul narativ dezvoltă relații antagonice: cele două personaje principale sunt total opuse ca fire și ca mod de a își trăi viața: Cadence este strălucitor, minunat și excelează în tot ceea ce face, indiferent că este vorba despre artă, literatură sau inventatul jocurilor. Sphinx este o tânără normală, poate uneori prea banală, adolescenta tipică, ce nu reușește să exceleze în nici un domeniu în mod specific. Autoarea aduce la un loc lumina și întunericul, demonicul și angelicul, binele și răul.

 🍂❄️🍂

      Acțiunea gravitează în jurul a două copile, Leigh Latoire și Sarah Quinn, care se întâlnesc în mod întâmplător la leagăne și devin prietene de nedespărțit. Ele își jură că vor fi mereu una alături de cealaltă și că vor avea Leigh un băiat, iar Sarah o fetiță, pe care îi vor căsători mai apoi. Acest legământ ce pare doar o joacă de copii, o simplă banalitate dintr-o viață mult prea mică ajunge să planifice viețile tuturor și să conducă la nenumărate situații, care, pe cât de bizare par unei persoane obișnuite, pe atât sunt de importante celor implicați direct.
       Planul pare a se desfășura în conformitate cu dorințele celor două fetițe de odinioară, ajunse acum adulte: fiecare își are slujba visată, au copii cam în aceeași perioadă și pare că totul este minunat. Însă, ceva le aduce eșecul, ceva ce nu au putut prevedea încă de când erau simple fetițe: băiatul lui Leigh, Cadence, nu este chiar un băiețel normal: deși este extraordinar de frumos și strălucește, el nu poate fi bun și acționează în moduri care îi șochează pe toți: o torturează în mod continuu pe fetița Sarei, Sphinx, în fața căreia se impune cu ușurință. Sphinx este fascinată de personalitatea băiatului, îl consideră cel mai bun prieten al ei, dar este uimită de faptul că nu există reciprocitate. Deși Cadence este mereu alături de ea, el pare a nu arăta iubire și o face să sufere adesea, torturând-o mental și fizic. Cu toate că se teme de el, fata oscilează între admirație și frică. Ea spune:
„Mi-l imaginam strălucind, întotdeauna strălucind. Dar lumina poate fi orbitoare, îți poate intra adânc în ochi încât nu îți dai seama ce se află în spatele ei și atunci, ca o mașină cu farurile aprinse, te lovește cu viteză maximă.”

 🍂❄️🍂

      Într-adevăr, așa i se întâmplă și ei: Cadence o taie pe față cu un cuțit, moment care schimbă în totalitate soarta celor din jur. Sphinx rămâne cu o cicatrice pe viață, pe care obișnuiește să o ascundă undeva în spatele machiajului, iar Leigh, proaspăt divorțată, se mută cu Cadence în Anglia. Destinele lor se împletesc prea puțin apoi timp de zece ani: sunt scrisori, telefoane, e-mailuri și poze, dar doar atât… Însă, un eveniment extraordinar de dureros îi aduce pe cei doi copii din nou împreună: Cadence suferă de leucemie în fază terminală, iar una dintre singurele lui dorințe este aceea de a o revedea pe Sphinx. Fata simte că este de datoria ei să meargă, pentru că erau destinați de mici, iar Cadence încă era prietenul ei strălucitor. Simte că trebuie să facă astfel:
„Era o călătorie pe care trebuia să o fac, noul meu destin se dezvăluia în fața mea. Trebuia să merg în întâmpinarea lui.”

 🍂❄️🍂

       Ceea ce va descoperi în Anglia o va face să își schimbe cu totul opțiunile și să aleagă să se sacrifice de dragul prietenului ei, care nici măcar nu era capabil să înțeleagă sentimentele și sacrificiile ei. Ajunge să pună iubirea față de el mai presus de groaza care o stăpânea. Alege să rămână în Anglia alături de el până la final, în ciuda împotrivirii părinților. Simte că așa va ajunge să se maturizeze și că, astfel, viața ei va căpăta un sens:
„Dar nu așa se maturizează oamenii – producând rupturi, dezlegând bărcile să poată pleca din docuri, până le era ușor să se îndepărteze și să-și trăiască propriile vieți?”

🍂❄️🍂
      Însă, se teme că „partea lui care mă îngrozea va predomina asupra părții care mă fermeca.” Alege să rămână alături de cel care îi fusese destinat încă dinainte de a se naște, deși a aflat despre el ceva nu tocmai încurajator: suferea de sociopatie, ceea ce nu îi permitea să simtă vreun sentiment. Doar imita ceea ce vedea în jurul lui… El însuși spune că se are doar pe el, nu reușește să se apropie de oameni deși excelează în nenumărate domenii, nu reușește să înțeleagă emoțiile:
„Cred în mine însumi (…) Eu mă am doar pe mine. Arta mea, gândurile mele, corpul meu, eu însumi.”

🍂❄️🍂

       Sphinx încearcă să fie pregătită pentru orice, dar Cadence o surprinde mereu și mereu și o rănește cel mai adesea. Modul lui de a vedea lucrurile este unul pe cât de înălțător, pe atât de periculos: el consideră că acea rană provocată pe când era mică era un fel de însemnare, care arăta că fata îi aparține. Consideră că ea a fost atinsă de un înger. Cadence ajunge până la a îi cere sacrificiul suprem: ca în clipa morții lui și ea să își ia viața, astfel încât să fie mereu împreună, așa cum le  era destinat:
„Am fost plănuiți unul pentru altul, am fost sortiți unul altuia și acum trebuie să plecăm împreună.”

🍂❄️🍂

       Deși Sphinx simte că nu este ceea ce își dorește, că ea este încă vie și are în față un întreg viitor, nu știe cum anume ar trebui să procedeze. Simte că ceea ce spune el are o oarecare logică, pentru că el a învățat cum să simuleze sentimentele de la ea, au fost destinați unul celuilalt, iar plecare celuilalt ar fi putut să provoace mai multă tristețe, pentru că planul nu a ieșit așa cum trebuie. Ea spune:
„Inteligența, talentul, arta? Toate acestea erau numai ale lui, Dar aparența de normalitate, zâmbetele false, râsul, lacrimile pe care se forța să le scoată din ochi, emoțiile pe care a învățat să le inventeze chiar dacă nu le va înțelege niciodată? Le-a copiat de la mine când eram foarte mici, le-a purtat cu el toată viața și le-a folosit ca o bază solidă pentru restul iluziei lui. Mi-am acoperit gura cu mâna, simțind cum un suspin dureros voia să-mi iasă din gât. Eram masca lui Cadence. De aceea, voia să mor odată cu el.”

🍂❄️🍂

       Spinx simte că destinul ei nu este acesta, că ea nu este doar o iluzie, dar nu se poate împotrivi farmecului lui. Ar dori ca adulții să înțeleagă drama prin care trece și să oprească totul, să o salveze, însă vede, cu neputință, că nimeni nu simte ceea ce se petrece, că toți adulții sunt prea absorbiți de propriile temeri și nu le mai înțeleg pe ale ei:
„Erau adulte, erau mame. Era treaba lor să știe ce nu le puteam spune.”

🍂❄️🍂

Oare ce va alege Sphinx să facă? Va alege destinul ales de Cadence sau va merge mai departe fără el?

Un roman extrem de sensibil, care provoacă nenumărate emoții și sentimente contradictorii, care te pune pe gânduri și te face să observi fragilitatea vieții umane.


7 comentarii:

  1. Wow!! Pe bune!! M-a atrat titlul dar nu credeam ca poate fi atata de cutremuratoare cartea. Sper sa o citesc si eu :) . Multumesc de recomandare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și pe mine inițial tot titlul și, recunosc, coperta :) Dar e o poveste deosebit de cutremurătoare... Cu drag!

      Ștergere
  2. Mă bucur ca ai făcut recenzie acestei cărți. Acum știu despre ce este vorba. Mersi mult. O trec pe lista.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumim pentru recomandare, de mult vreau s-o citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! Este un roman care îți rămâne în suflet.

      Ștergere
  4. Multumesc pentru aceasta recenzie, de mult imi doream sa aflu mai multe despre ea, am tot vazut-o pe facebook. Daca e cu fluturi pe coperta sau in titlu, sigur ma atrage. Dar cu siguranta imi doresc acum sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter