vineri, noiembrie 25

NOJOUD ALI: NOJOUD - DIVORȚATĂ LA 10 ANI






     Am terminat de ceva timp romanul-document „Nojoud – divorțată la 10 ani”, scris de însăși Nojoud ‘Ali, protagonista cărții, în colaborare cu Delphine Minoui. Am avut nevoie de ceva timp pentru a putea să îmi adun gândurile, întâmplările prezentate sunt mult prea dure și prea greu de acceptat, mai ales că totul se petrece cu un copil de numai 10 ani, iar destinul ei este, cu siguranță, destinul tragic al multor altor fetițe, care sunt forțate să se transforme peste noapte în adulți. Acțiunea se petrece în Yemen, însă datele au demonstrat că astfel de lucruri se petrec peste tot în această așa zisă lume „civilizată”, care închide ochii în fața multor orori…

********

„Înaltă de-o șchioapă, Nojoud nu e nici regină, nici vreo prințesă. E o fată normală, cu părinți și o droaie de frați și surori. Ca toți copiii de vârsta ei, adoră să se joace de-a v-ați ascunselea și e înnebunită după ciocolată. Îi place să facă desene colorate și visează să semene cu o broască țestoasă de apă, căci nu a văzut niciodată marea. Când surâde, îi apare o gropiță în obrazul stâng.
Însă, într-o seară rece și cenușie din luna februarie 2008, această privire frumoasă și șăgalnică a dispărut dintr-odată în spatele unui șuvoi de lacrimi, atunci când tatăl ei a anunțat-o că avea să se mărite cu un bărbat de trei ori mai în vârstă decât ea. Parcă îi căzuse tot cerul în cap. Căsătorită pe fugă doar câteva zile mai târziu, fetița s-a hotărât să își adune ultimele puteri ca să încerce să-și schimbe soarta nenorocită…”

********

   




      Cartea prezintă povestea unei fetițe, născute într-un sat sărac din Yemen, Khardji, un loc rupt de lume, lipsit de electricitate și de apă curentă. Aici, ca și în alte locuri din țară, viața este foarte dură: oamenii sunt extrem de săraci, needucați, au o mulțime de copii, cărora nu le fac acte și cărora nu le știu c exactitate data nașterii, ceea ce conduce la perpetuarea lipsei de știință… Într-un astfel de loc se naște Nojoud, care are în preajma sa o familie numeroasă. Trăiesc într-o sărăcie lucie, dar fetița este fericită și i se pare că totul este feeric în jurul ei: părinții ei, frații și surorile, râul din preajma casei, deșertul. Viața ei nu este una simplă, dar simte că este fericită. Destinul ei se schimbă în momentul în care, așa cum va afla mai târziu, sora ei, Mona, este necinstită, iar familia este forțată să o ofere în căsătorie celui care a făcut acest lucru, în ciuda faptului că era doar o copilă și o victimă… Nojoud va înțelege toate acestea mult mai târziu, mintea ei neputând concepe o atât de mare nedreptate și nefericire.

     Familia este obligată să se mute în capitală, la Sanaa, unde totul pare să se transforme într-un adevărat iad. În opoziție cu viața liniștită din trecut, acum simte că totul s-a prăbușit: în capitală, au o casă extraordinar de mică, frații ei sunt trimiși la cerșit sau ca vânzători ambulanți pe stradă… de educație nici nu poate fi vorba. Aude prima dată de traficul de copii în momentul în care fratele ei fuge în Arabia Saudită. Și sora ei mai mare distruge căsnicia surorii ei, Mona, care rămâne fără unul din copii, dat soacrei. Cu toate că viața îi era grea, Nojoud mergea la școală, unde putea să se joace și să discute cu copii de vârsta ei. Însă nici nu putea să își închipuie ce va urma: tatăl o dă în căsătorie unui bărbat cu 20 de ani mai mare decât ea, care îi transformă întreaga viață, brutalizând-o și traumatizând-o. Ceea ce este cel mai șocant este faptul că ea nu înțelege cu exactitate ce presupune căsătoria, nu înțelege de ce adulții nu îi vin în ajutor, de ce toți au abandonat-o, chiar și cei mai apropiați oameni de sufletul ei:
     „Degeaba am tot țipat, nimeni nu mi-a venit în ajutor. Mă durea, mă durea nespus și eram singură cu durerea mea.”
    
În casa soțului ei, ea trăia într-o permanentă teroare, care proveneau atât de la soțul ei, cât și de la propria soacră. Este smulsă mult prea brutal din universul copilăriei ei și supusă la cele mai mari chinuri imaginabile:
     „Trăiam mereu cu teama unor palme și lovituri de băț... Când cădea noaptea, știam că avea să se întâmple din nou. Încă o dată și încă o dată. Aceleași brutalități. Aceeași arsură. Aceeași durere. Aceeași disperare.”
     Ceea ce o intrigă încă și mai tare este faptul că nimeni nu acceptă să o asculte, că toți îi cer să rămână alături de un bărbat pe care nu îl cunoaște, doar pentru că ar fi reprezentat o dezonoare pentru ea și pentru întreaga familie ca ea să nu își accepte destinul și să revină acasă. Plus de asta, era o gură în plus de hrănit, deci, era de preferat să rămână alături de soțul ei. Niciun adult nu pare să o audă sau asculte cu adevărat, dar Nojoud le găsește o scuză:
     „Oamenilor acestora le este atât de foame, încât inima le-a devenit o stană de piatră. Nu mai au răgaz să se înduioșeze de soarta altora. Mi-ar plăcea totuși atât de mult să mă apuce cineva de mână sau să-și plece o privire duioasă asupra mea. Să fiu și eu, măcar o dată, luată în seamă. În realitate, parcă sunt invizibilă. Nimeni nu mă vede. Sunt prea mică pentru ei.”
     Singura care reușește să o ajute este cea de a doua soție a tatălui ei, și ea, la rândul ei, o femeie abandonată. Ea îi cere să meargă la tribunal pentru a cere anularea căsătoriei. Nojoud dovedește deosebit de multă putere în momentul în care ajunge la acea Casă a Binelui cum o numește ea, unde reușește să se facă auzită…

********

     Povestea lui Nojoud este o poveste deosebit de tristă, dar, în același timp, ea aduce un licăr de speranță în sufletele multor fetițe de vârsta ei, care trec prin aceleași terori ca și ea. Ea le este far călăuzitor și le arată că nu sunt singure, că unora le pasă de soarta lor… A meritat din plin obținerea titlului de „Femeia anului” la cei doar 10 ani ai săi…


marți, noiembrie 22

EVENIMENTUL CULTURAL AL ANULUI: GAUDEAMUS 2016






     


     Târgul internațional de carte Gaudeamus – Carte de învățătură, care tocmai a ajuns la final, este considerat a fi cel mai mare eveniment cultural și literar al anului, așteptat cu nerăbdare de cititorii din întreaga țară, care au umplut holurile Pavilionului Central al Romexpo, devenite neîncăpătoare pentru miile de vizitatori. Cele peste 40 de edituri prezente și-au așteptat vizitatorii cu nenumărate titluri noi, care să îi încânte pe cei care le-au trecut pragul în perioada 16-20 noiembrie cât a ținut târgul.




     Pentru mine, personal, evenimentul a fost unul special, care mi-a bucurat sufletul și mi-a adus veselia, a fost o poveste despre oameni minunați și frumoși, cu suflete calde, de aur, în care cititorii și autorii s-au contopit, fiind cu toții uniți de bucuria lecturii și de prezența celor mai frumoși prieteni ai noștri, cărțile.

     Anul trecut vizitam Gaudeamus în calitate de expozant, îmi aduc aminte că abia reușeam să îmi rup câteva momente din timpul și așa prea scurt pentru a putea să îi urmăresc pe Gabriel Liiceanu, Dac C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu și alți autori dragi mie. Era mai greu să pot să mă aflu în febra evenimentelor deosebite care, pentru cititorul din mine, erau deosebit de prețioase. Anul acesta, însă, a fost cu totul diferit. Am avut timp să alerg de la un stand la altul pentru a putea să urmăresc lansările de carte ale autorilor mult îndrăgiți, să merg de la un stand la altul pentru a îmi alege romanele preferate la cele mai bune prețuri, să cunosc oameni noi și minunați, pe care îi cunoșteam din lumea virtuală sau de pe bloguri, dar care, în realitate, sunt mult mai calzi și mai frumoși decât mi-am putut imagina vreodată.




În acest an, Gaudeamus a avut nenumărate surprize plăcute, a adus titluri mult așteptate și a încântat prin modul de organizare, făcând cititorii să uite de căldura sufocantă, de oboseala alergăturii după cărți și de aglomerația specifică.



     Editura Humanitas a dedicat această ediție lui Bob Dylan, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, ale cărui cărți au fost în prim-plan, prezentate de traducătorul lor, Mircea Cărtăescu. De asemenea, Gabriel Liiceanu și Cristian Mungiu au lansat filmul „Bacalaureat” și cartea cu același titlu, în dorința de a realiza un liant între carte și film. 


     Tot la Humanitas, Oana Pellea a lansat audiobook-ul „Micul Prinț”, dând clas celebrei povești a lui Antoine de Saint Exupery. Radu Paraschivescu și-a lansat pamfletul la adresa televiziunilor românești – „Aștept să crăpi (de astăzi, în prime time)”, iar istoricul Lucian Boia și-a lansat eseul „Un joc fără reguli”.




     

      
     Editura Vremea a pregătit seria de autor Horia Vintilă („Trilogia exilului”, „Jurnalul unui ţăran de la Dunăre” şi „Întoarcerea lui Vintilă Horia”).





    Editura Polirom a lansat seria de autor Vladimir Nabukov, la care se adaugă volumul de scrisori adresate soției sale. De asemenea, un moment minunat la Polirom a fost cel dedicat lui Charles Bukowski.




     Editura Quantum Publishers a adus în prim plan volumele scriitorilor români contemporani, romane minunate, precum cele ale sriitorilor Theo Anghel, Daniel Botea, Marina Neagu, Mihaela Strenc, Sandra Coroian, Raluca Andreea Chiper.




     De asemenea, editura Librex a bucurat cititorii prin seriile de autor frumos ambalate ale scriitorilor români, precum Oana Arion sau Natașa Alina Culea. Tot la standul editurii, au avut loc lansările cărților autorilor Rodica Mijaiche, Corina Cîndea sau Gabriélle Güvenel.






     Tot la Gaudeamus 2016 și-a făcut simțită prezența scriitorul Nelu Sorin Stancu, cu romanul său de debut – „Diamantul din șatră”.




Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele de la Gaudeamus 2016, momente feerice, care au adus magia în sufletele cititorilor. 






luni, noiembrie 21

PAULO COELHO: „LA RÂUL PIEDRA AM ȘEZUT ȘI AM PLÂNS”





    L-am cunoscut și l-am iubit pe scriitorul Paulo Coelho prin intermediul romanelor „Maktub” și Alchimistul”, cu mult timp în urmă și, apoi, la orice nou roman al său pe care îl descopăr, regăsesc aceeași filozofie optimistă de viață, în care credința și iubirea se contopesc, iar omul ajunge să se cunoască pe sine în modul cel mai pur al cuvântului.
     Am terminat de citit „La râul Piedra am șezut și am plâns” cu ceva timp în urmă, însă este unul dintre acele romane care cer timp de gândire pentru a putea să vorbești despre el. Este o operă minunată, care arată că iubirea învinge orice obstacol și că aceasta nu este un impediment în calea urmării căii personale, a celor mai ascunse vise ale inimii.

********

     Cartea lui Coelho aduce în prim-plan povestea lui Pilar, o tânără obișnuită din satul Soria, care crede că și-a găsit calea în viață: este studentă și intenționează ca, pe viitor să ajungă funcționară la un birou, să se căsătorească și să aibă câțiva copii, totul încadrându-se într-o traiectorie a ceea ce considera ea că este noțiunea de normalitate. Întreaga ei viață se schimbă în momentul în care fostul ei prieten din copilărie, cel cu care a păstrat legătura prin intermediul scrisorilor, a invitat-o la un seminar de-ale lui. Aici, ea este uimită de faptul că toți cei din jur îi spun că el este un om minunat, cu puteri deosebite, care a influențat mulți oameni, oferindu-le o altă perspectivă asupra vieții.

     Pilar nu reușește să afle prea multe detalii despre viața lui actuală, însă el îi mărturisește ceva ce îi produce nenumărate emoții: îi declară toată dragostea lui, fapt pe care nu a avut curaj să i-l mărturisească în copilărie, un sentiment pe care l-a păstrat intact în sufletul său timp de 11 ani, până în momentul în care a avut curajul să o aducă lângă el. De asemenea, tot el îi cere ca ea să îl urmeze în Franța și la un seminar din Barcelona, cu scopul de a îi prezenta o anumită casă și perspectivele lui asupra vieții și a lumii.

     Emoționată din cauza sentimentelor pe care el tocmai i le-a mărturisit, Pilar alege să îl urmeze. Ajunge să îl iubească, însă îi e mult prea teamă să îi mărturisească adevăratele sentimente. Ea observă că el face minuni, are forță vindecătoare și nu este sigură cum anume ar putea reacționa în condițiile date… 

      Din momentul în care Pilar îl întâlnește, întreaga acțiune se transformă într-o călătorie inițiatică a acesteia către propria persoană, din dorința de a se elibera de vechile obiceiuri, de a avea curajul să își urmeze inima și de a accepta tot ceea ce se petrece în jurul lor… 



      Află, însă, că el e încă un călugăr la o anumită mănăstire și că și el, la rândul său, se află în căutarea propriului sine… Cu cât dragostea ei crește, cu atât pare el să se închidă în sine mai tare… Este un periplu printre sentimentele celor două personaje, care oscilează între iubire și datorie, care nu cunosc exact valențele dragostei și cum anume să reacționeze la o iubire atât de mare… Toate aceste pendulări pot conduce la o uniune mai puternică sau la despărțire pentru totdeauna…

********

     Vă invit să citiți romanul lui Coelho pentru a afla povestea celor doi și pentru a vedea dacă dragostea lor supraviețuiește. Cuvintele sunt prea mici pentru a putea exprima toate sentimentele pe care această carte le aduce în prim-plan. Îl las pe autor să vă ofere câteva dintre învățăturile atât de specifice lui Coelho, care mie îmi oferă un deosebit de mare optimism:

📖 „Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm în seamă nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde îl lăsăm să intre.”

📖 „Trebuie să riscăm. Vom înțelege pe deplin minunea vieții doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.”

📖 „Uneori, suntem stăpâniți de un simțământ de tristețe pe care nu izbutim să ni-l controlăm. Ne dăm seama că momentul magic al zilei a trecut și noi nu am făcut nimic. Viața își ascunde atunci magia și arta.
Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva și care încă există în noi. Copilul acesta înțelege momentele magice. Putem să-i înăbușim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere.”

📖 „Există înfrângeri. Nimeni însă nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decât să fii înfrânt fără a șto nici măcar pentru ce lupți.”

📖 „Niciodată nu putem judeca viața celorlalți, pentru că fiecare își cunoaște propria durere și renunțare. Una este să crezi că ești pe drumul cel bun; alta e să crezi că drumul tău e unic.”


🍂 🍂 🍂 🍂 🍂


Vizitatorii blogului


website hit counter