joi, octombrie 20

FLOARE-DE-ZĂPADĂ ȘI EVANTAIUL SECRET - LISA SEE


   
     Acăutat „Floare-de-Zăpadă și evantaiul secret” de Lisa See foarte mult timp și, recunosc, am așteptat-o cu nerăbdare. Aveam foarte multe așteptări legate de această carte, iar ea mi le-a întrecut cu mult.
     Nu am mai găsit demult un roman care să mă sensibilizeze atât de tare, care să îmi creeze nenumărate stări, de la voioșie la revoltă acerbă pentru tot ceea ce se petrecea chiar sub ochii mei. Destinul personajelor principale este unul la care nu mă așteptam și m-a surprins forța, tăria de caracter a acestor femei, care, deși au fost extrem de încercate de soartă, au reușit să își clădească anumite vieți și să lege prietenii ce trec dincolo de spațiu și timp.
     Romanul este foarte bine documentat și ne transpune în China secolului al XIX-lea, într-o lume dominantă de bărbați, în care femeia este lipsită de valoare, iar practicile și cutumele sociale sunt ridicate la cel mai înalt rang. Autoarea reușește să surprindă lumea satului chinezesc, al neamului Yao, în care lipsa de cultură face loc tradițiilor și superstițiilor, toate menite să asigure bunăstarea societății. La toate acestea, se adaugă elementul central al romanului: scrierea Nu Shu, o scriere secretă a femeilor, prin care acestea își puteau plânge suferința traiului greu și duce mai departe poveștile și superstițiile locului. Lisa See a cuprins în cartea sa o serie de legende etiologice, culese din zonele vizitate pentru documentarea făcută pentru realizarea acestui roman.

֎֎֎

     
„Floare-de-Zăpadă și evantaiul secret” este o scriere realizată la persoana întâi, din perspectiva matură a lui Floare-de-Crin, o fată săracă, devenită, printr-o serie de împrejurări, una dintre cele mai importante femei din zonă, soția unui șef de sat. Deși povestea este scrisă de către Floare-de-Crin, romanul este, așa cum arată și titlul, povestea lui Floare-de-Zăpadă, o tânără cultivată, dar lipsită de noroc și poate puțin mult prea independentă în gândire și mult prea dornică de a cunoaște mai multe despre mediul înconjurător, despre lumea exterioară decât îi permitea statutul ei de femeie, al cărei unic scop era acela de a aduce pe lume fii și de a duce mândria soțului și onoarea acestuia mai departe.
     Acțiunea romanului se desfășoară în mod cronologic, surprinzând etapele vieții celor două eroine, începând cu copilăria, apoi adolescența, viața maritală și bătrânețea. Denumirea acestor etape este metamorfozată, sugerând care erau îndatoririle femeii în fiecare etapă a vieții ei. Floare-de-Crin spune cu privire la acest lucru:
     „Viața mea a avut un curs normal: zile de fiică, zile de strângeri ale părului, zile de orez și sare, iar acum – șederea în tăcere.”
     Descoperim în paginile acestei cărți elemente ale vieții din satul chinezesc, lucruri ce ne par barbare privite din perspectiva civilizației de astăzi, dar care, vreme de foarte mulți ani, au constituit elemente de ierarhizare socială în societatea chinezească. Ierarhia era clară: bărbatul avea voie să facă tot ceea ce dorea, era văzut asemenea unui zeu, era instruit, avea voie să iasă din casă, să își aducă atâtea concubine câte dorea… Femeia, în schimb, era considerată a fi ceva fără valoare, iar întreaga ei viață era o luptă continuă pentru a se menține în viața socială. Ea nu avea aceleași drepturi ca frații ei, trebuia să fie supusă tatălui și fraților ei, să își recunoască inferioritatea socială în fața acestora.
Era adeseori analfabetă, singura educație permisă fiind cea a scrierii secrete Nu Shu, o scriere mai mult fonetică, în rest, trebuia să învețe treburile gospodărești, cum anume să se supună soțului. Căsătoria era una aranjată, alianțe între familii, fără ca mirii să se vadă înainte, iar până la nașterea unui copil, femeia trebuia să locuiască încă în casa părinților, după care devenea proprietatea soțului. În casa acestuia, ea îndura atât umilința din partea soțului, care adesea o lovea, cât și din partea soacrei, care o disprețuia. Femeia era considerată doar o altă gură de hrănit. Modalitățile prin care aceasta își putea câștiga un anumit loc în familia soțului erau reprezentate de cât de mic era piciorul (acesta era legat în jurul vârstei de 6-7ani, cu toate degetele, excepție cel mare, în interior, pentru a ajunge la o formă perfectă de 7 cm. Multe femei mureau în timpul acestei torturi, pentru că procedura dura luni întregi, poate chiar ani, până se atingea perfecțiunea, iar cele care aveau picioare mari erau servitoare, concubine sau mica noră, cele mai de jos poziții sociale), apoi, dacă era soția fratelui cel mare, reușea să își asigure un anumit statut în societatea noii familii, iar aducerea pe lume a unui fiu era ceva extraordinar, statutul ei crescând. Soacra era elementul central, mai importantă decât soțul și copiii, ea trebuind adorată și slujită, de aceasta depinzând liniștea familiei.
      Pe acest fundal, se desfășoară povestea lui Floare-de-Crin și a lui Floare-de-Zăpadă, cele două flori unite pe viață printr-o relație numită de laotong (suflete-pereche). Pentru a supraviețui într-o lume a bărbaților, în care femeia petrecea timp doar în iatacul de sus, iatacul femeilor, fără a avea acces la lumea exterioară, femeile creau povești în Nu Shu, un fel de frății de cruce între fete de aceeași vârstă, prietene apropiate până la căsătorie, sau frății post-maritale, sau frății de văduve… Laotong era ceva mai mult de atât: trebuiau ca 8 elemente să se potrivească (ziua și anul nașterii, zodia, mărimea picioarelor etc.), iar fetele unite astfel deveneau mai mult decât prietene pe viață, era o relație asemenea celei maritale, în care persoana de lângă trebuia iubită cu bune și cu rele.

     Floare-de-Crin face parte dintr-o familie săracă, dar faptul că, în urma legării picioarelor, a ajuns la o mărime de 7 cm, acest fapt i-a permis să acceadă social și să spere la o căsătorie într-o familie mai bună. De asemenea, acest fapt i-a permis să poată fi laotong a lui Floare-de-Zăpadă, o tânără de aceeași vârstă cu ea, dar dintr-o familie mult mai bogată. Între cele două se leagă o prietenie deosebită, bazată pe iubire reciprocă. Adevărul pe care Floare-de-Crin îl va afla despre prietena ei după căsătorie, și anume că aceasta fusese odată bogată, dar sărăcise din cauza consumului de opiu al tatălui fetei le apropie și mai mult. Însă poziția socială face ca interacțiunea dintre ele să fie mai dificil de îndeplinit: Floare-de-Zăpadă devine soția unui măcelar (cel mai rău lucru posibil), iar Floare-de-Crin este soția unui șef de sat, viitoarea doamnă Lu. Cea din urmă dă naștere la doi fii sănătoși și o fiică, dar Floare-de-Zăpadă nu este la fel de norocoasă, născând 5 fiice, care mor imediat, și doi băieți și o fetiță. Viața ei este foarte dificilă, este lovită mereu de soț, disprețuită de soacră, rămasă fără familie, care trăia din cerșit… Floare-de-Crin nu este capabilă să înțeleagă toate acestea, ea are o viață fericită, chiar și după revoltă și schimbarea împăratului, și consideră că urmarea tradiției și a superstițiilor o vor ajuta și pe prietena ei. Consideră că aceasta se plânge mult prea mult și află prea târziu adevărul despre prietena ei…



     Vă invit să aflați povestea frumoasă, extraordinar de sensibilă, a prieteniei dintre cele două femei și să descoperiți lumea plină de cutume a Chinei rural ecitind „Floare-de-Zăpadă și evantaiul secret”. Veți descoperi o lume cu totul nouă, vă veți revolta la nedreptățile petrecute, dar vă veți schimba și percepția asupra relațiilor cu cei din jur… O carte extraordinară și o scriitoare pe care abia am descoperit-o, dar pe care o trec pe lista de autori care trebuie explorați mult mai mult.


10 comentarii:

  1. Wow!! Cat de mult mi-o doresc! Foarte frumoasa povestea. Felicitările mele pentru recenzia superba!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Romanul a fost mult peste așteptările mele... Istorie, poveste de dragoste, iar povestea celor două femei, un altfel de „căsătorie” e mult mai mult decât am crezut eu că va fi... iar finalul total neașteptat... Dacă o găsești, e minunată...

      Ștergere
  2. Demult îmi doresc să încerc ceva de Lisa See, poate o să reușesc curând!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scrie foarte bine, iar pe lângă firul narativ, îmi place că aduce în discuție și evenimente istorice... Mie mai îmi lipsește un roman din ceea ce s-a tradus la noi... M-am îndrăgostit iremediabil de stilul ei.

      Ștergere
  3. Am auzit de autoare dar nu am citit nici una din cărțile ei...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici eu nu am citit inca ceva de Lisa See, dar am pus ochii pe ele de ceva timp. Aceasta prezentare mi-a intarit convingerea ca vreau si eu sa vad cum sunt aceste carti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Superbă recenzie, felicitări Oana! O poveste impresionantă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat de frumoasa pare. 😍😍😍 Felicitari.pentru recenzia minunata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunata recenzie, cred ca e o carte deosebita!

    RăspundețiȘtergere


Prin comentarea la această postare sunteți de acord cu stocarea și utilizarea datelor dvs. pe acest site web. Asta înseamnă stocarea adreselor de e-mail, care vor fi folosite doar în cazul în care optați pentru abonarea la newsletter sau la comentarii. De asemenea, sunteți de acord cu termenii și condițiile existente pe site.

Vizitatorii blogului


website hit counter